RALUCA MIHĂILĂ

In 2018 human will be the new perfect. 1. Fa! Lâncezeala te scoate din uz. 2. Fii acolo! Emoticonul nu e emoție. 3. V orbește în continuare  cu caii verzi de pe pereți. E corect să le fii alaturi așa cum ți-au fost și ei ție, la nevoie. Am zis.

intalniri adolescentine sau nu, cele mai intransigente si nabadaioase din iubiri au in prim plan razgandirile ca laimotiv ba da, ba nu un joc al contrazicerilor asumat de ambele parti. la un moment dat, unul din 'jucatori' alege sa se tina de cuvant si sa puna in practica 'asa nu' soc si panica! ce este de condamnat? (pentru ca in mod cert lumea se va grabi sa gaseasca vinovati, in special jumătatea care "și-a luat-o") ca in sfarsit cineva isi respecta angajamentele sau ca acelasi 'cineva' rupe ritmul unui joc in care s-a incetatenit tacit ca jocul continua, oricat de dureros devine? eu nu as cauta vinovati cel mult, as pune intrebari si as incepe cu un de 5 ori 'de ce?'-uri adresate celui ofensat ca cineva i-a spus 'nu' si chiar s-a tinut de cuvant cat de alienat sau autosuficient  sa fiicat sa iti creezi propria-ti normalitatea din turnul căreia sa consideri condamnabila respectarea unei declaratii, in detrimentul con

Cred că îmi lipsește o sinapsa ... Nu vad utilitatea chefurilor de revelion. De fapt nu e vorba de asta, cat mai degrabă de lipsa mea de aplomb pentru a face o dată pe an un recensamant al lucrurilor întâmplate în imediat sau în imaginația noastra, un angajament față de niste lucruri pe care nici vorba sa le facem pe de-a-ntregul, o lista de speranțe care incep cu "de mâine..." Cred că la final de an suntem în ipostaza unui flamand care merge sa cumpere de mâncare și ia tot raftul cu el, fara a avea nici un simt de raspundere fata de imprudentele speranțelor sale. Cred că nu e bine să așteptăm să ajungem la un final convenit social pentru 31 dec la ora 23:59:59 și n-ar fi rău sa dospim in noi ideea că "la un moment dat trebuie sa abandonam speranța unui trecut mai bun"* *Irvin.D.Yalom

ce ne mai plac plafarurile, homeopatia, textilele eco, designul urban fluid asemenea formelor de viata, agricultura bio si mancarea vegana! bio all inclusive! in timp ce fabricile de outsourcing ieftin asiatic, mezelariile si crescatoriile furibunde de animale hranite cu antibiotice isi fac mendrele mercantile in contextul consumerist de azi, o nisa din ce in ce mai mare de oameni isi doresc alternativa sustenabila. adica acele produse provenite din surse organice, controlate, 'curate' din punct de vedere chimic, fizic, biologic, garantate. ce frumos! imi place ... si imi plac oamenii care fac aceasta alegere ... pentru ca inainte de a se contura pe ei, isi aleg anturajul care sa le hraneasca sufletul, corpul si mintea. curgerea apei, ascutimea vazduhului, consecventa focului, darzenia aerului si metalicul inimii. deseori, compania oamenilor care fac aceste alegeri este una agreabila ... insa ce nu am reusit sa inteleg este de ce energia pe care o transmit mai departe

intr-o discutie recenta mi-am amintit de testul socratic, un reper pe care obisnuiam sa il folosesc ori de cate ori venea cineva la mine cu potentiale flecareli de budoar intre timp am mai renuntat ... ca sa nu jignesc potentialii interlocutori de conversatie prin dezinteresul meu fatis. nu sunt convinsa ca a fost o decizie buna, intrucat intre a alege sa fii selectiv si autoconform versus a te adapta celorlalti, in mod normal mergi pe prima varianta... anyway, acest filtru-test spune, pe scurt, ca daca cineva are intentia de a-ti transmite un mesaj, este rational, eficient si util sa il inviti la trei raspunsuri consecutive: 1. esti sigur ca ceea ce imi spui este adevarat? 2. ceea ce vrei sa imi spui este ceva de bine? 3. ceea ce vrei sa imi spui imi este folositor? in mod evident, majoritatea  ar incepe sa taca din gura intr-o masura atat de mare, incat ar fi cel mai adevarat, bun si folositor lucru pe care l-ar putea face. as inventa un test al linistii prin care aceia c

Ce se întâmplă când fiecare din cei doi are o optica proprie legat de jumătățile de măsură? Pentru el înseamnă că nu vrea să renunțe la ce simte, iar pentru ea inseamna că nu înțelege cum poți accepta o iubire supusă unor termene și condiții. Ambii spun că nu le plac jumătățile de măsură ... p entru a constata că până și în cum și le formuleaza, se completeaza. Pentru că amândoi, pornind din același punct (al suprapunerii pupilelor lor dilatate) de fapt, (se) vor (cu) totul. sursa poza: Pixabay

Te simt ca pe creionul ascuțit cu ajutorul căruia ma comunic din când în cand lumii ... ...prin care ating foitele de celuloza si le simt textura care mă îmbie la sens și mângâieri de noapte tarzii ...prin care ma arat in forme, excrescențe de grafit și culori pe care te las pe tine sa le alegi Ești calea prin care uneori imi înțeleg gramatica sufletului, reușind astfel sa nu mai despart in silabe ceea ce trebuie sa stea împreună.

ce spune despre tine daca stai, atunci cand ti se spun cuvinte atat de plumburii, incat ai putea sa dispari de tot sub greutatea lor? daca ajungi sa il intelegi chiar si atunci cand tu nu te-ai intelege pe tine in locul lui? daca te-a facut sa te simti mai prejos decat planul al doilea (dupa el)? daca simte sa te ascunda de cei apropiati lui? daca te simti folosita in prezenta lui? daca simti ca tu ii faci bine, dar el tie, deloc? daca vezi ca nu creste in ritmul tau, ca nu e interesat de a creste sau si mai si, ca te trage in jos, mascand ambitia ta intr-o nedreapta indepartare de care tot tu te faci vinovat? daca nu esti  crezuta cand spui adevarul? daca simti ca sta cineva si te priveste peste umar? daca nevoia ta vitala de spatiu este interpretata ca egoism si indiferenta fata de viata de cuplu? daca ti se amintesc faptele bune pe care (ti) le-a facut? daca te simti mult mai generoasa decat este el? daca uneori te desparti de el in minte, doar ca sa poti sa iti iei gu

Îmi doresc ceea ce doresc oricui se consideră  român, indiferent de motivul pentru care simte așa. Discutam ieri cu un prieten și ne uram reciproc "îți doresc o tara din care sa nu vrei sa pleci!" Sigur, era vorba de Romania. Pentru că practic, ne dorim să rămânem aici. Teoretic, ne dorim un loc care sa ne vrea. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem oriunde e bine. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem sa respectăm pentru a fi respectați. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem sa ne putem gândi la viitor fara a ne sta inima în loc. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem sa ne putem mândri când ne regăsim unii pe alții prin străinătate. Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem sa ne gandim sa facem copii fara teama ca ii lasam intr-o lume indoielnica, daca i-am incuraja sa ramana si ei aici.    Practic, vrem Romania. Teoretic, vrem multe. Și toate de bun simt. Pentru că da, bunul simt e esențial. Iar in momentele nasoale teoreticul și practicul

Dezavantajul de a înțelege prea bine niste lucruri, de a vedea prea clar dincolo de aparente, de a simți mai mult decât ți s-ar da voie daca s-ar pune problema permisiunii, este ca, in plus fata de singurătatea in care trăim oricum, vei avea mereu un avans de nisare rațională și universalitate emoțională. Pentru că un astfel de survol te focusează pe cele mai subtile rationamente și te deschide spre măreția simtirilor nediscretionare. Ajungi să înțelegi și să simți mai mult decât ți-ai fi dorit, poate, sa alegi vreodată pentru tine. Cred ca dincolo de liber arbitru, exista o apetenta a naturii de a-si apropia conștiințele superioare pentru care setează cadrul reusitei fara drept de apel. Simbioza cu mediul a celor care ajung aici este un cerc infinit: cei care aleg pentru sine acesta cale sunt aleși la rândul lor de univers pentru a accede la noi înălțimi, ajungând astfel sa nu poată decât să continue să își dorească mai mult ... Mereu mai mult, mai profund, mai adânc, mai înalt.

Cred că denotă o foarte mare generozitate să reușim a nu judeca un om după o conjunctura sau o fapta, mai ales daca acea intamplare (reprobabilă) ne implica direct. Da, cu toții putem cădea de parca de-asta am ajuns oameni pe pământ, pentru a ceda si a fi niste animăluțe bipede pe cat de imperfecte, pe atât de perfect umane. Nu știu dacă e corect să lăsăm să treacă un eveniment regretabil, dar știu sigur că este profund incorect sa trecem cu vederea tot restul. Ce înseamnă să alegi? Să renunți a mai vedea tot ceea fata de care ai simțit sa iti întorci  spatele. Știți traducerea liberă a semnificației rododendronului? "Ai grija de tine!". E o planta tare frumoasa, viguroasa, cu personalitate. Continuarea mesajului ne poate aparține și poate avea două variante: "Ne vedem curând." sau " Eu nu mai am."

Ma iubeste, nu ma iubeste damia.ro ma iubeste

in ciuda familiaritatii pe care o presupune apropierea intre oameni, precum si a faptului ca lucrurile spuse deschis elimina stresul unui necunoscut negricios care poate naste demoni, consider ca doi oameni care se iubesc nu ar trebui sa isi povesteasca tot trecutul. de ce? 1. adesea ne e teama de ce nu stim, dar asta nu e un motiv suficient pentru a devoala orice, doar de teama temerii celuilalt. Trecutul meu nu are rolul sa tempereze fricile nimanui si nici sa satisfaca, bunaoara, curiozitati. Trecutul meu are rolul de a ma fi facut cine sunt, atat. 2. pentru ca inevitabil judecam; si cu atat mai mult cand iubim, judecam ce se intampla in caminul nostru prin prisma lucrurilor cu care vine fiecare din noi. Iar a analiza cu mintea de azi ce a facut o minte tanara in afara unui context din care sa facem parte, lasa si mai mult loc de zazanie si potential de neintelegeri si frustrari 3. pentru ca my past is mine to keep , not anyobdy else's to know. 4. pentru ca orice dest

- esti foarte irascibila, nu pot sa iti spun nimic - ba poti ... doar ca as aprecia sa nu ma judeci - nu te judec ... dar uneori simt sa fiu de alta parere - pai fii de alta parere - sunt, dar te deranjeaza, o iei personal si imi vine sa tac pentru a nu naste o dezbatere brutala - nu trebuie sa fie brutala - cum sa fac sa fiu in dezacord cu tine si totusi sa pastram comunicarea constructiva? - tinand cont ca traiesc intr-o permanenta autopresurizare si autocritica. Nu am nevoie de un stimul care sa puna presiune in plus - revin: cum sa fac sa iti spun ce cred atunci cand gandim diferit? - iubindu-ma. - iubindu-te? Nu pot sa cred ca pui asta sub indoiala - iar exagerezi si distragi atentia ... nu o pun sub indoiala, o pun in context. - adica? - adica una e sa simti ceva intr-un context asimilat necunostiintei de cauza si alta e sa simti ceva in ciuda a tot ceea ce ai aflat. - simplifica, ma pierd in cuvintele astea complicate. Spune simplu ce ai de zis, te rog. - afla d

Mai important decat a face istorie este sa facem prezent.

Umblam la masele si canini, ne preocupam de cum ne sta parul, ne pasa de ce e sanatos sa mancam, citim despre motivare si succes in business, despre parenting si ce vrea copilul de la noi in conditiile in care uneori il facem ca sa reinflacaram o casnicie... dar lasam pe plan secund, daca nu cumva codas, sufletul. Esenta lumeasca. Seva bruta. La ce bun o viata estetica, lunga si cu multi followeri, daca pe noi ne cariaza singuratatea si inautenticitatea pana la extractie senzoriala? Gresit! Credeti voi ca poti face implant de suflet! Odata amortit, aia e! Il poti uita complet si poti considera ca e ca si i nexistent, pana cand ajungi: - la un soc de natura sa blocheze mentalul si sa ii dea din nou credit - prea tarziu, cand nu mai poti face nimic in afara de a da sfaturi celorlalti despre cum sa nu se ignore niciodata in detrimentul a oricarui alt lucru. Cand simti ca totul merge ca pe roate sau cand simti inertia pana in gingii, ia o pauza and guess again! Nimic nu e ceea c

Cum iti dai seama daca el este "barbatul vietii tale" sau "barbatul vietii tale de acum ?" Dupa numarul de vieti pe care vrei sa le ai.

As inlocui toate "un act de identitate, va rog!"-urile  cu "va rog semnati ca luati act de identitatea dvs!" Dintr-o data lumea si-ar aminti de cum sa se uite in oglinda ca sa se vada, nu ca sa asume cum i-ar vedea ceilalti. Si am ajuta un pic si economia magnetilor de frigider cu "de ce?"

- de ce ne cautam caderile? - nu cred ca noi le cautam, cat mai degraba ne gasesc ele pe noi - ca sa poti intra fara a cutremura totul ai nevoie de cheie ... sau macar de parola - adevarat pentru lumile statice. In lumea unde traiesc eu codul de intrare se schimba mereu. Pentru securitate - securitatea cui? - a pastrarii misterului, a fugii de plictiseala si de rutina - bun ... si totusi, de ce ne place unora din noi sa cadem? - pentru ca de acolo, de jos, nu te poti uita decat in sus - si daca nu te mai poti ridica si ramai blocat in visare? - viata se cere doar in compania celor capabili de ea. A fi in viata nu e totuna cu a trai. - si cum faci asta? - intelegand ca in functie de cum cazi, practic ajungi mai sus decat erai  Viata e pe marimi.  Uneori ti se pare ca iti vine, alteori crezi ca esti prea mic pentru ea. Si o ajustezi. Doar ca indierent de cat de bun ii faci croiul, in definitiv se aseaza pe tine tot cum vrea ea ... caderea si-o ia singura.  Si

imi doresc sa ma pot conecta la o lume cu unicorni ... sa reusesc sa ma afiliez obiceiurilor lor, modului lor de a fi, de a zambi, de a se bucura, de a se supara ma intreb daca la ei se iubeste altfel - crezi ca se iubeste altfel in lumea unicornilor? - nu stiu; eu iubesc aici.

- vreau sa te iubesc - cum? - pai cam in toate felurile - cum vine asta? - pai vine ca m-as indragosti de tine de dimineata pana seara, de luni pana duminica si cu nesat continuu  datator de nectar amoros - cum m-ai iubi in felul intai? - pai te-as amusina de departe, incercand sa te fac sa ma observi - in felul doi? - ti-as vorbi mult despre cum am ajuns aici langa tine, despre cum ma faci sa visez la tot ce imi doresc sa ni se intample, despre cum redefinin axa trecut-prezent-viitor in "acum, aici" si ... despre multe altele - in desert? - in desert .... te-as acoperi cu simturi de bezea despre care nu stiai ca exista. - stii ca sunt si garnituri, da? - stiu ... si mai stiu si ca ele sunt practic nelimitate - exact! crezi ca le vei putea acomoda pe toate? - absolut - pe toate, pe toate? - pe toate, pe toate - cum asa? - pai pentru ca nu vreau sa existe nici un fel de iubire pe care sa nu mi-o acord alaturi de tine.

exista momente in care jonglez cu dualitatea: expert sau generalist? ce ar fi mai bine, sa stii foarte bine ceva anume sau sa stii cate putin din cat mai multe? a sti perfect ceva anume presupune sondarea neobosita in universul ales pentru aprofundare si denota, dincolo de un apetit nemasurat sau o pasiune puternica, o enciclopedie fantastica si o virtuozitate iesita din comun. tocmai de aceea, expertii sunt cei mai redutabili exponenti ai domeniului lor, si cam atat. pe de alta parte, a sti cate putin din cat mai multe genereaza abordarea lumii in mod holistic si permite intelegerea lucrurilor din orice unghi. adevarul este peste tot! insa acest mod de a cutreiera lumea pastreaza viziunea, poate, la suprafata lucrurilor si risca sa nu aiba profunzime. nu stiu cum e mai bine, si nu stiu daca exista bine. cred ca ne urmam pornirile native care ne vor conduce inspre una sau alta din lumi ce stiu insa este ca daca eu nu as survola lumi diferite, as pierde perspectiva prin ap

valori si principii de viata, moralitate, directii etice, corectitudine, conduita civica da, mama cat mai discutam despre ele! mai exact, discutam despre cum ne pierdem niste repere in marea de tumulturi: corporatist, consumerist, pecuniar si "orientat spre rezultat", ipocrit si doritor de recunoastere sociala, de statut, de prestigiu facem nefacute pentru ca apoi sa mai citim un psalm, sa aprindem o lumanare la biserica, sau si mai si, din lipsa de timp sa facem o cruce cu limba in drum spre casa, doar-doar cel-de-sus isi aminteste de noi caci, nu-i asa, trebuie sa ne iubeasca chiar daca noi uitam de el, ca de-aia e acolo, sa ne aiba in paza in orice conditii religia ne ofera un culcus comod din acest punct de vedere - orice am face, suntem la adapost de ranchiuna dumnezeiasca si de orice fel de reprosuri chiar daca ni s-au oferit poruncile "datatoare" de ghidaj, avem un fond important de unde pornim inspre pacate: vom fi aprioric iertati de o energie exter

Orice aeroport are ca puncte nevralgice autentice zonele de "info point" si "lost and found". Acolo se lamuresc, confrunta, rezolva toate cele pe care instinctul si atentia le-au ratat.

Uneori am fi in stare sa ne "rupem in doua" pentru ceva ce ne dorim foarte tare. De exemplu, pentru o mangaiere sau pentru o tinere de mana (cu noi insine). Dar merita? Mobius

Paradoxal, c ea mai mare consolare in momentele in care crezi ca nu mai poti si in care te simti captiv in propria-ti minte sau in propriul hatis emotional este ca lumea isi continua activitatea si Pamantul continua sa se invarta. Si atunci iti dai seama cat de multa importanta ajungi, pe nesimtite, sa iti dai.

Drumul catre tine insuti incepe cu tine. Drumul catre noi incepe din culisele sufletelor deschise.

Asa cum bautura pe care o comandam la bar este o prelungire a personalitatii noastre, asa cum viata pe care o traim este o reprezentare a ceea ce am stiut sa crestem din ce era deja in noi,  tot asa copiii nostri ne sunt continuari. Ale sufletelor pe care le incurajam in ei, ale gandurilor pe care li le provocam, ale emotiilor pe care le declansam in ei, ale unei morale cu care inteleg sa contribuie la o lume mai buna si in final,  ale unei vieti pe care sunt meniti sa o desavarseasca. Nu educa copilul. El oricum va semana cu tine!  Educa-te pe tine insuti!

In fata ta ai un om care iti spune ca in viata este esential sa fii moderat si sa crezi in echilibru. Scenariul 1. Cel care iti spune asta este un fost condamnat la inchisoare, care intre timp si-a schimbat viata. Scenariul 2. Cel din fata este este un preot. Scenariul 3. Ti-o spune un profesor universitar. Scenariul 4. Cel din fata ta este un om de afaceri obsedat de bani. In mod rational, mesajul trebuie sa aiba acelasi rasunet in noi. Este vorba de mesaj, nu de emitator. Din punct de vedere emotional, niciodata nu are. Pentru ca este vorba de mesaj, "da, dar spus de...". 1-0 pentru minte.

Sigur ca dragostea nu este de gasit pretutindeni ... si este extrem de incurajator ca a ramas ceva rar, cerandu-si astfel aprecierea la nivelul pe care il merita. Tocmai pentru ca are acest regim special, acest simt "al urgentei", atunci cand dai de ea sau cand da ea de tine, merita sa zabovesti un pic pe subiect, sa te gandesti de doua ori inainte sa ii dai cu piciorul, indiferent de cat de bune ar parea motivele pentru a o face. De fapt, (ma) intreb: e bine sa gandesti, oare, in aceste momente? Sau si mai si: putem gandi cu adevarat in aceste momente sau doar ni se pare ca o facem, pentru ca practic, tot ce reusim este sa ne balacim in emotii pe care ni le formulam in linia unei logici aparent obiective si bine argumentate? Pana aici e clar (desi nu prea e). Cum faci, insa, daca esti un rasfatat al unei sorti care vrea sa iti ofere dragoste din mai multe parti? Te imparti, simtindu-te un norocos sau din contra, iei o decizie si alegi, fiind prins in mrejele u

Dupa banalul acela frust, cat se poate de onest, fara Photoshop si acoperiri care mai de care, dupa normalitatea zilelor de Mai in care ploua si-mi ajunge atata timp cat aud sunetul picaturilor in compania ta, dupa linistea serilor ce finiseaza zile lungi si pline de aventuri, dupa sorbiri de vin rosu facut in crama, dupa iesit "sa luam ardei, ca ne trebe la mancare", dupa compania ta cand ma spal pe cap, dupa colindat strazi din chef de luat aer, dupa ce eu adorm la un documentar despre care mi-ai explicat ca e the shit of the century si a doua zi ma uit spasita la tine, gandindu-ma  ca nu te vei supara pe mine . Dupa cascatul tau nereprimat si mimica de "told you" atunci cand iti povestesc despre cum se irosesc talentele in corporatii. Dupa demontarea miturilor de a "face copii" sau de a "numara bani" in zilele mohorate. Si mai e ceva. Important. Dupa respirat aerul si ventilat energia unuia in celalalt. Da, dupa asta tanjesc. Dupa excepti

Alone is not lonely.  Alone is on your way.

Ca iubesc felul in care imi incalci regulile Da, pe acelea pe care decidem impreuna sa le respectam ... de ele fac vorbire

- opreste-te, te rog! - da' ce-am zis? - ma superi ....  mereu ajungem la asta si tare ma superi - nu te mai ambala, ca nu e nimic asa de dramatic! - aaau! - ce s-a intamplat? - ma doare inima - cum te doare? - simt asa, ca ma arde rau de tot - hai ca iti aduc niste gheata !

Frotiu de sange periferic Adica te inteapa in deget si iti preleveaza pe o lama picatura rosie declansata de ac - ati facut analiza, va rog? - da - va rog sa mi-o aratati ... mda, nu e rezultatul bun. Va trebui sa refaceti analiza - cum adica nu e rezultatul bun? Ce inseamna 'bun' si de ce trebuie sa o refac? Aia e, care a iesit. - analiza nu e concludenta - de ce? - pentru ca indicatorii nu sunt in parametri normali - doamna, dar clinica dvs a stabilit parametrii, nu eu. De ce nu i-a setat sa fie normali? - ma tem ca nu pot sa va raspund la intrebare - si eu ma tem ca am dreptul sa imi raspundeti inainte de a ma trimite la o noua biopsie - va rog, va vreau binele - cucoana, lasa-ma cu analiza vietii si foloseste ce ti-am dat acum ca sa imi spui ce am - veti muri. - si dvs, si toti de aici ... dar ... inteleg ... ca eu mai repede decat toti, nu? - da Acelasi lucru se intampla la o cearta intr-un cuplu longeviv, pentru ca deja cei doi se cunosc intr-atat, incat este aproape im

Adica inadaptare adaptata la context. Ceea ce inseamna ca, desi nu simti ca te potrivesti in vreun loc, vrei sa apartii. Si atunci incepi sa faci rabat, sa te ascunzi si sa te estompezi, sa pui in valoare si sa dezvolti ce 'se cauta', sa devoalezi, sa evoluezi sau involuezi - dupa caz, sa pui masti si sa ridici ziduri, sa faci compromisuri si chiar sa constati ca iti place ceea ce nu credeai ca ti-ar placea. Pe scurt, sa te adaptezi.  In loc sa cauti pana gasesti, te schimbi si te ajustezi la imprejurari, pentru ca daca nu, riscul ar fi sa ajungi sa cauti o viata intreaga. Ceea ce oricum faci, dar macar sa nu fii singur in demersul asta. Cand te cauti in cadrul unei comunitati, procesul devine mai digerabil. Mult mai digerabil. Intr-atat, incat uiti ce inseamna sa fii sau sa te simti "altfel". Nu special, ci "altfel".  Atata vreme cat tii minte cine erai tu cel dinaintea senzatiei de inadaptare, esti in siguranta. Esti la adapost de crizele

''Cum este posibil ca un om atât de deștept ca profesorul Țuțea să creadă în Dumnezeu?” - (Petre Țuțea) Din orgoliu - (Gardianul nedumerit) Cum adică, din orgoliu?! - (Petre Tutea) Sunt atât de mândru, încât nu-mi vine să cred că-s făcut din maimuță ''.

nu prea cred in culori corecte, contraste bune, lumina perfecta cred insa in armonie, in complementaritate si inaltare vizuala probabil ca cele din urma provin din calibrarea celor dintai :) unghiuri, inclinatii, compozitii, principii uf, cred ca as obosi daca ar trebui vreodata sa le invat mie imi place sa imi placa mie nu e suficient? ideal este sa stii suficient de bine regulile, incat sa iti permiti sa le incalci in 'stilul tau' culori calde sau reci? da' ce-are temperatura cu decenta? cu aplombul? cu pofta neostoita de toamna plapand-carnala? si cine a zis ca rosul de fapt e rosu si nu e verde crud? atentie la conventii!  e ca si cu mintea ... daca nu o controlezi, te controleaza ea pe tine

intr-o cautare de sens duminicala, un trotuar bucurestean m-a condus pana in dreptul acestui interlocutor am uitat sa mai inaintez ... simteam ca am in fata tot ce trebuie sa stiu despre viata.

Iarta-ma . Nu ma ierta! Spune-mi. Nu-mi spune! Lasa-ma. Nu ma lasa! Imi pare rau. Nu imi pare rau. Unde esti? Nu ma intereseaza. Uite-te la mine. Nu ma privi! Te vreau. Nu te vreau. Stiu. Nu stiu. Imi doresc. Nu imi doresc. Am nevoie. Nu am nevoie. Vreau. Nu vreau. Sunt. Nu sunt. Imi esti. Nu imi esti. Te iubesc ! [aici alta cale nu stiu]

in ce masura nesiguranta altcuiva ne poate schimba o decizie in care, altminteri, ne-am fi putut investi toate increderea? cand si cum ajungem sa le oferim altora puterea sa intervina in viata noastra, intr-atat incat judecata noastra sa devina second best ? si cine, daca nu noi, ne facem rau cu convingerea ca ne facem bine?

atata vreme cat ramai in afara vietii altora si ceilalti raman in afara vietii tale , poti sa pari in multe feluri ... poti controla mult mai bine parerile, poti masca lucruri cu care nu te mandresti, poti bloca emotiile, poti fantasmagoriza sau poti deveni obsesia altora si te poti imbata cu gandul nemuririi mentii o pozitie de putere provenita din multa nesiguranta. odata ce intimitatea si apropierea se instaleaza , nu poti decat sa fii pentru ca lipsa controlului iese la lumina, making of-urile predomina in detrimentului aparitiilor perfecte, neindoielile apar independent de vointa ta, slabiciunile iti joaca feste, ceea ce simti se vede si atunci cand te bucuri cu adevarat, muti muntii! detii o pozitie de vulnerabilitate provenita din multa putere  neindoielnic, bunaoara, solitudinea are nevoie de foarte multa stapanire de sine, forta si seninatate pentru a deveni catalizator in formarea unui om, dar nealternata de insotiri, risca sa se stinga in ea insasi solutia iesirii

- cu riscul de a parea un cliseu sinistru (si stii cat de mult detest sa fac ce fac altii), cred ca ar fi bine sa luam o mica pauza ... am nevoie de un mic ragaz - okaaaaaay ... ragaz pentru ce? - sa ma lamuresc un pic asupra unor lucruri, sa imi clarific un pic mintea ... e aglomeratie mare in capul meu acum - si crezi ca daca nu ma vezi te va ajuta? - esti parte din aceasta clarificare ... cum ar veni, esti una din necunoscutele ecuatiei mele ... asa incat e posibil sa fie mai util sa imi recapat vederea panoramica, implicandu-te si pe tine in peisaj. - mi-am pierdut dreptul de a-ti fi constanta? - nu vad relatia dintre noi ca avand la baza drepturi si obligatii. Si in nici un caz statute - inteleg. Ma rog, nu inteleg de fapt. Bine, pai am foarte mare incredere in judecata ta si voi face in asa fel incat sa folosesc aceasta pauza si in avantajul meu ... poate aveam si eu nevoie de ea si nu stiam sa o cer. ------- ------- ------- - mi-e teama de momentele tale

Exista o vorba buddhista care spune asa : "Give the ones you love wings to fly, roots to come back and reasons to stay".

te iubesc = iubesc ce pot lua de la tine + ma iubesc pe mine cand sunt in preajma ta + iubesc potentialitatea mea nascuta din ce simt ca urmare a intalnirii tale

- simt ca trebuie sa ma justific - de ce? - pentru ca ma simt atacata - de ce? - pentru ca ceri explicatii - explicatiile nu inseamna atac - ba da, cu tonul asta - iarta-mi tonul. Incerc doar sa (te) inteleg - putem vorbi normal? - dar vorbesc normal - ma tem ca nu e asa ...  - esti prea sensibila - ce inseamna "sensibila" pentru tine? - ca iei lucrurile prea personal - pai le faci sa fie ... imi vorbesti mie despre ce fac eu, cu cereri de lamurire despre "de ce"urile mele.  - da, esti prea sensibila - crezi ca putem tolera un alt gand: acela ca avem puncte de fierbere diferite?  - adica? - uite, de exemplu tu te enervezi mult mai repede decat o fac eu, care ma pastrez calma mult dupa ce tu ai luat foc. Sau un alt exemplu: eu detectez foarte acut semne de intoleranta, in timp ce tu iei lucrurile foarte usor si nu te lasi afectat, aproape crezand ca cei care te admonesteaza au de fapt o problema - da, avem puncte de fierbere diferite. - si in nume

Suntem cu totii, diferiti, din fericire! * Si cu totii avem un trecut, niste experiente care ne dau de furca sau care din contra, ni se constituie in ancore si ne mentin sanatosi pe toate planurile. Sunt, insa, momente, in care trecem printr-un soi de trezire viscerala, de regula ca urmare a unui stimul exterior noua: o intamplare, cunoasterea unei persoane noi, ajungerea la un nou grad de intimitate cu cineva, un soc deblocant. Si atunci, puf! se descatuseaza noi energii, ne privim sub noi unghiuri, ne conectam altfel cu Sursa, simtim sa facem schimbari cu noi insine, ne dorim sa schimbam foaia - fie prin a face ceva ce nu am indraznit sa facem pana atunci sau din contra, sa oprim ceva ce facusem de o viata. Exista in noi toti o busola morala, o calauza despre care aflam instinctiv la o varsta mica si pe care, mai apoi, avem tendinta sa o renivelam bazat pe niste dorinte pe care nu ne dorim sa ni le infranam ... si astfel, ne gasim justificari pe care le incorporam bus

sa nu te imbraci in fuste prea scurte, ca atragi atentia sa nu fii prea decoltata, ca atragi priviri sa eviti hainele mulate, ca se uita lumea la tine sa ... , sa .... , sa ... , ca daca nu, o cauti! pornind de la ideea ca ce e frumos, si lui Dumnezeu ii place, sustin dreptul prezentelor feminine de orice varsta sa se imbrace si afiseze exact cum simt de cuviinta, si nu in raport, in ciuda sau in functie de dezechilibrele endocrinologice ori mentale ale prezentelor masculine. cu totii avem pitici pe creier, cu totii ne luam la tranta cu diversi demoni mosteniti, capatati ori fabulati, cu totii ii mai invitam la masa cateodata pentru a-i confrunta, cu totii ne imaginam lucruri inspirate de oamenii pe care ii intalnim pe strada si de cele mai multe ori, aceste ganduri vin la pachet cu o mare rusine de a le verbaliza. chiar daca avem anumite porniri, stim sa facem diferenta intre bine si rau intrebarea este ce pas facem dupa ce constatam aceasta diferenta  da. din fericire

Stiu ca iti e dor de mine, mi-ai spus-o. Si mie imi este dor de tine. Ce este de facut? Am cateva solutii, dar se va uita lumea ciudat la noi. "Ei, si?", mi-ai spune. "Sa se uite, ce ne pasa noua de lume?" Pai ne pasa, pentru ca avem nevoie de ei ca sa avem despre ce vorbi dupa ce ne consumam dorul de cateva ori in lant. Cred ca a-ti fi dor este sanatos. Si util. Si necesar. Asa incat propun sa fim ca o lumanare care se aprinde de la ambele capete si sa venim unul spre celalalt, arzand iremediabil distanta interpusa intre buzele si ochii nostri. Mie imi va fi dor de tine, tie iti va fi dor de mine. Fiecare cu dorul lui. In timp, vom intelege sa ne fie dor de viitorul "noi".

Cand te dai mare? Cand esti mic si aspiri? Cand te crezi mare? Sau cand tu te crezi mare, dar ceilalti nu?

Punctul din centrul cercului care aluneca spre colturile camerei triunghiulare imi oboseste pupila. Si inchid ochii. Ca sa pot sa vad patrate sferice. Si linii spiralate. Apoi ii deschid. Si ca printr -o minune, pentru prima data in viata, vad aerul. Se datoreaza rombului tuguiat spre inaltimi infinite. Ii voi multumi cu prima ocazie.

Cum as putea crede in hazard, atata timp cat cauzele dau consecinte? Cred, insa, in el atata timp cat e facut cu cap. Gasesc un rost intalnirii cu tine. Dar asta poate pentru ca m-am intrebat daca il are sau pentru ca am incercat sa il aflu.

Stii ce-mi faci? Pentru ca eu nu. Simt ca alaturi de tine o sa ajung sa traversez Amazonul inot, in conditiile in care mie imi este frica de apa si ma chinui de vreo 30 de ani sa invat sa fac pluta. Imi retrasezi mental niste limite, dandu-mi forta de a indrazni sa indraznesc sa cred. Ca, de fapt, pot. Stii ce-mi faci? Pentru ca eu nu. Iti spuneam ca as fi antiprogresista, avand pe undeva convingerea ca vei citi printre randuri dorinta mea de transcendenta care ascunde pornirile-mi n ebune. Stii ce-mi faci? Pentru ca eu nu. Simt sa ma arunc in gol. Sa uit de conformismele din care pana acum mi-am facut cateva transee de siguranta. Dar in mine mocnesc dorinte despre care imi readuc aminte. Si ma cer. Ma cer lor. Ma revendica. Iar mie imi vine sa le las sa imi vorbeasca nestingherit. Pentru ca, desi in indoiala fata de Binele despre care nu stie nimeni mai mult decat ce simte visceral, am incredere in mine. Si asta ma sperie, pentru ca sunt obisnuita cu dezbaterea. Cu luar

Adeseori ne cocolosim in spatele unei vieti sau a unor alegeri "complicate". Este mai convenabil sa ne ascundem in cotloanele unui concept umbrela care lasa loc de justificari, regrete, multi de "depinde" si scuze la nevoie. Simplul e clar si nu lasa loc de interpretari. Poate tocmai de aceea lumea il evita, imbarligand si considerandu-se deosebiti intru complicaciune. De fapt sunt toti mai mult sau mai putin la fel: pentru ca fug. De evidenta claritatii si a faptelor fara tagada. Sa ne fie indoiala intr-un ceas bun. Pentru ca atata vreme cat e mai simplu sa spunem ca totul este complicat, avem nevoie de putin curaj. Curajul de a nu ne mai fi frica de asumare.

- buna dimineata, as dori o camera single cu vedere la infinit - sigur, completati acest formular, va rog (...) - ce obiective imi recomandati sa vad prin zona? - pai aveti cerul, soarele, florile, verdele padurilor, ceata diminetilor, mirosul patiseriilor ... dar sigur, mai sunt si opera, teatrul mare, muzeul, muntele cu cel mai inalt varf de pe coasta estica, gradina zoologica ... - aveti cumva si o harta pe care sa fie marcate toate? - sigur, poftiti ... dvs sunteti aici si fiecare din destinatii este la maxim jumatate de ora de mers pe jos. ah, pardon, cu exceptia cerului pe care il puteti vizita in orice moment (...) - ce repede v-ati intors! - da... - nu v-a placut ce ati vazut? - a, ba da....sigur ca da, a fost minunat - ati vazut tot? - nu chiar - am inteles ... poate continuati maine - nu cred, dupa seara asta ma voi intoarce acasa - a, ce repede! este totul in regula cu sederea dvs? - da, sigur - imi pare rau ca plecati - da, si lui ca am plecat ...

Eu sunt vitamina R, de gasit doar in libertate si ma combin excelent cu emotiile gandite pe care le transform in rafale de energie . In curand voi avea un derivat. R patrat. O proteina noua care va decodifica gandirea logica si va asigna fiecarei inferente cate o senzatie. Daca voi fi administrata in dozele prescrise de intuitia celui care ma va lua, voi dinamita orice dezaliniere a sufletului cu faptele si voi periclita tentatia spre inautenticitate. La inceput voi insoti doar o nisa de oameni, dar treptat vor exista afilieri noi si cercul va creste ... la limita, el va ajunge pana la nivelul la care curajul nu se mai teme.

- imi doresc o relatie cu tine - de ce? - .... tu ... te-ai vazut?

Ce inseamna a ceda? M-am intrebat asta de dimineata, dupa doua-trei ore de inflamatie neuronala acuta si dupa alte cateva momente grave de suflet adunat in gat A ceda inseamna a pocni, a rupe, a distruge, a irosi, a renunta, a dizolva. Cum cedeaza ambreiajul Motivul principal il reprezinta neridicarea lui completa la schimbarile de trepte, chestiune care nu decupleaza cum trebuie discul si duce la o frecare a lui pana la distrugere. Un alt motiv il reprezinta opririle si pornirile dese, deseori nefortate si chiar inutile. Daca il simtim patinand, scotand zgomote, neintrand in viteza la rece, atunci avem niste simptome clare pe care le putem preveni prin ne-suprasolicitare, utilizare corecta, revizie periodica Cum cedeaza plasticul Simplu, la soc mecanic. Insa pentru ca plasticul este un material special, exista si o omida speciala care sa il ajute sa cedeze treptat, dupa cum au descoperit cercetatorii britanici. Pardon, spanioli ... deci, poate, mai credibili. Desi parea de

imi esti punctul pe i

- eu cand sunt atacat, reactionez! lupt! - eu nu - pai lupta! - nu stiu sa fac asta ... de fapt nu este vorba ca nu stiu, ci ca nu mai pot face asta din teama ... cand lupt cu lumea, castig, iar eu nu imi doresc victorii, ci lipsa nevoii de conflict singura lupta pe care nu o pot duce inca pana la capat este cea cu mine insami oriunde lovesc, apare o arma neasteptata cu care mi se riposteaza la fel cand lovesc eu inapoi, pot sa surprind si sa iau pe nepregatite adversaru-mi dar pe termen lung inca nici unul din noi nu am reusit sa dominam ... suntem egali ... "prea" egali si balanta se cere inclinata la un moment dat ... pentru ca nu exista echilibru stabil. iar al nostru este stabil de prea mult timp deja ... chiar si noi ne-am saturat de remize ...se anunta nevoia unui soc ce ar putea reaseza lucrurile intre cei doi poli de putere de la cap mi se trage iar inima stie ... si desi nu vrea sa stea deoparte, stie ca daca intervine acum va fi o lupta nedreapta o d

te rog lasa-ma sa am dreptate in demersul de a face din toleranta si generozitate a doua ta natura ... incepe cu mine! semnatari: tu, ca director operational si partener eu, ca director de creatie si partener energia dintre noi, ca administrator directori ca directori ... dar si sefii vietilor noastre? cesiune? sau factoring? cred ca este mai degraba vorba de principiul dupa care se ghideaza un ruj bun: rezista la transfer eu, R., declar ca iti voi fi alaturi la frumos si urat, la urat si inalt, pana cand le redefinim pe toate patru dupa chipul si asemanarea numitorului comun care ne estompeaza diferentele s-a dovedit ca daca mergi la cumparaturi nemancat, tinzi sa cumperi mult mai multe alimente decat daca ai lua, neavand senzatia de foame tot asa cred ca este si cu cererile in mariaj... si mai ales cu acceptatul lor: te uiti printre rafturi, te opresti la unul din ele si statuezi: - tu! hai cu mine pana acasa! in loc sa acorzi inaintea unei astfel de alegeri ragaz