RALUCA MIHĂILĂ

“Am crezut că sensul vieții este chiar viata. Acum nu mai sunt sigur.” “Sunt aproape convins acum că omul are, de fapt, trei vieți relativ distincte. Una, publică. Alta, particulară. Și alta pe care – în lipsa unei formule mai bune – aș numi-o “secretă”. Prin “viață secretă” înțelegând nu ceea ce ascundem de ceilalți, din pudoare sau din interes, ci acea parte din noi asupra căreia nu avem niciun control – cum ar fi obsesiile, fantasmele, visele, subconștientul – și unde nu ne putem minți.” “M-am călăuzit o vreme după principiul foarte discutabil că orice fericire e bună, numai fiindcă e superioară plictiselii și a golului…” “Imaginația este ca sexualitatea. Ne reprezintă, fără să fim stăpâni pe ea.” “Sunt lucruri pe care le poți avea doar dacă stai departe de ele. Făcând greșeala să le cauți, le pierzi.” “Un deșert nu-mi sugerează moartea, ci puterea iluziilor de a rezista îndeosebi în condiții vitrege. Înclin spre convingerea că, departe de

viata are valoarea oamenilor cu care o petreci....

Nu oricine te poate face sa intelegi ce este dorul.

"Universitatile nu vand cunostinte, explica Tesla. Ele vand un statut sub masca acestor cunostinte. Institutiile legitimeaza dreptul mediocritatilor de a fi anosti. Iar eu nu pot respira inconjurat de incruntati fara valoare. Nu doresc asta!" Tesla, portret intre masti, de Vladimir Pi š talo

M-am îmbrăcat c-o armură Făcută din pietrele ce-au rămas După ce a trecut apa. Mi-am pus o pereche de ochelari In ceafă, Ca să pot vedea numai Cu mintea de pe urmă. Mi-am protejat Mâinile, picioarele, gândurile, Nelăsînd nici un loc liber Care să poată fi atins de mîngîieri, Ori de alte otrăvuri. Chiar inima din piept Mi-am acoperit-o cu o carcasă De broască ţestoasă Ce-a trăit 800 de ani. Când totul a fost gata I-am răspuns tandru: Te iubesc. - - - - - - - - - - - - - - - -  Marin Sorescu, Precauţie

o formulare aparent banala Daca ratezi nu inseamna decat ca mai ai mult de invatat inainte sa fii pregatit sa reusesti. se ascunde un adevar de foarte putini inteles: nu oricine este pregatit pentru succes. O victorie adevarata isi reclama un infaptuitor valoros.

am gasit definitia non-medicala a bolilor autoimune: ipocrizie celulara.

Cred ca esenta unui adult sta: - in primul rand, privind inapoi, in felul in care a ales sa-si petreaca tineretea - in al doilea rand, analizand prezentul, in a constientiza cu subiect si predicat lucrurile de care are nevoie versus cele pe care si le doreste in viata - in al treilea rand, privind inainte, realizand ca fara o relatie care sa il invete mereu ceva nou despre el ramane vaduvit de oglinda intruchipata de acei doi ochi ce nasc o privire cat o mie de cuvinte.

viata are scop? acum doishpe ani concluzionam ca nu si am cazut intr-un con de depresie care, asezonata cu putina adolescenta, a dus la un mix indigest de toata frumusetea dar cum e bine sa traiesti lucrurile la varsta potrivita, ce bine ca am trecut prin asta! (atunci) intre timp s-a intamplat ceva: fie m-am mai luminat, fie m-am mai indobitocit.  concluzia la care am ajuns un deceniu mai tarziu: daca nu vezi viata ca pe un joc, esti mort inainte de a ramane fara suflare. traiesti amorf, inert si plin de toxine. si cand spun "joc" nu ma refer la "care pe care", la "cat e scorul?", la "ai trisat!", cu alte cuvinte nu ma refer la dorinta de a fi in competitie.  nu! ma refer la pornirea de a glumi oricand, oricum, oriunde si ma refer la placerea de a te juca, de a face ghidusii, de a te obliga sa ramai inocent. da atitudinea aceasta un scop vietii? nu stiu. dar in mod cert ii ofera calitate. exista un s

Extrapolandu-ti optiunea de moment la o alegere responsabila pe termen lung, ei bine, imbraci tinuta oamenilor cu care decizi sa iti petreci viata. Sau carora le ingadui sa isi petreaca viata cu tine. Poti s-o iei cum vrei. Sensul e acelasi.

Sunt momente in viata cand ... daca nu reusesti sa te stapanesti si sa echilibrezi vulcanii care iti erup mental din toate directiile vei ajunge fie sa erupi tu in bucatele si sa ramai fara puls, fie sa constati, la acalmie, ca orbit de furie te-ai coborat la nivelul unor pavlovieni oarecare. Asa ca te intreb: daca ar fi sa alegi pentru tine una din variantele de mai sus, cum te-ai prefera: mort sau prost? Deci: fa-ti damblaua, enerveaza-te, urla in gand, vezi negru in fata ochilor pentru cateva momente, suduie cat te tine imaginatia, dar apoi rupe lantul! Daca nu, risti sa devii propria-ti veriga slaba!

      Cred ca religia isi gaseste locul in sufletele oamenilor in doar trei conjuncturi: - pe de o parte in mediul rural, unde apropierea de divinitate se cultiva din pruncie si unde autenticitatea legaturii cu Dumnezeu transcede pragmatismul vietii de zi cu zi - pe de alta parte, in mediul urban in randul populatiei de categorie financiara sub clasa mijlocie. Extrapoland, in societatile unde economia scartaie din toate incheieturile si unde polarizarea veniturilor este evidenta. - si mai exista categoria ce nu tine cont de zona geografica si care se refera la cei ce, nevoit sau nu, trec prin momente de cotitura care necesita incredere in niste forte peste puterea lor de intelegere.       In toate cazurile credinta isi gaseste un aliat de nadejde in sufletele oamenilor: in zonele rurale pentru ca are la baza o fatalitate plina de speranta, in zonele urbane pentru ca s-a construit pe deznadejdea resemnata si in sufletele celor disperati pentru o ancora.       Unde sunt

Sunt de parere ca intotdeauna trebuie sa permiti complimentelor sincere si criticilor constructive sa iasa la iveala. Indiferent de reactia starnita! Din doua motive:  1. tu nu ai ce face cu ele 2. daca nu permiti altuia sa fie mai bun pentru a ramane (tot) tu in varf atunci nu faci decat sa iti invalidezi pozitia la care tii ca la un bibelou - pentru ca se raporteaza la un potential latent si voit necompetitiv - si, cel mai important, iti dai masura propriului sine. Ca responsabilitatea pentru asumarea unui adevar nu sta la tine, este cu totul altceva. Si deja nu te mai intereseaza :).

vulnerabilitatea pe care un om talentat si nesigur pe el o afiseaza ii aduc in prim plan neconstientizarea nedisimulata a propriei valori... care ii ridica aptitudinile la rang de intelect slefuit cu genialitate.