Ganduri pe apa

Sigur ca dragostea nu este de gasit pretutindeni ... si este extrem de incurajator ca a ramas ceva rar, cerandu-si astfel aprecierea la nivelul pe care il merita.

Tocmai pentru ca are acest regim special, acest simt "al urgentei", atunci cand dai de ea sau cand da ea de tine, merita sa zabovesti un pic pe subiect, sa te gandesti de doua ori inainte sa ii dai cu piciorul, indiferent de cat de bune ar parea motivele pentru a o face.

De fapt, (ma) intreb: e bine sa gandesti, oare, in aceste momente?

Sau si mai si: putem gandi cu adevarat in aceste momente sau doar ni se pare ca o facem, pentru ca practic, tot ce reusim este sa ne balacim in emotii pe care ni le formulam in linia unei logici aparent obiective si bine argumentate?

Pana aici e clar (desi nu prea e).

Cum faci, insa, daca esti un rasfatat al unei sorti care vrea sa iti ofere dragoste din mai multe parti?
Te imparti, simtindu-te un norocos sau din contra, iei o decizie si alegi, fiind prins in mrejele unei constiinte care te pozitioneaza intre ciocan si nicovala?

Care este diferenta intre o iubire spusa si una tinuta in afara ochilor curiosilor?

Poate fi iubirea motivul pentru care ne putem simti indreptatiti de a face oameni sa sufere?

O iubire care naste "victime colaterale" este inferioara formei de a iubi in care nu sufera nimeni?

Poti fi indragostit de mai multi oameni in acelasi timp?

Cum tratezi paralelismul pe care, uneori, il aduce cu sine amorul? Si cum ii intelegi incongruitatile?

Avem o toamna bogata... cu multe frunze care isi doresc sa lase garda jos si pur si simplu sa se ofere apei ... simt ca pot avea incredere in intelepciunea ei.

sursa foto: Pinterest