RALUCA MIHĂILĂ

- De ce nu ma lasi odata in pace? - Cum poate creste un trandafir doar avand flori si lipsindu-i tepii? Imi datorezi totul si fara mine, nu ai avea "pace". Asa ca, atunci cand esti pregatita, astept multumiri ... - Cat tupeu! - Denumirea uzuala este instinct de conservare. Adevarat, ce sa-i faci?

      Nu este deloc de ignorat diferenta reala si adeseori substantiala intre realitatea afisata de unii oameni si realitatea lor reala. Da, vezi un om care are toate sansele sa fie normal (in sensul uzual al termenului) si dupa cateva mici scapari de a fi el insusi, isi denota adevaratul caracter, adevaratul sine, adevaratii demoni altfel ascunsi bine.       Mi-e putin teama de cei deosebiti de turma, mi-e teama de cei care se cred smecheri, mi-e teama de cei care se vede de la o posta ca se ascund sau ca ascund ceva, de cei care ies si vor sa iasa din tipare, de ciudati, de prozelitii individualismului dus la extrem, de cei dezaxati fata de directia firescului, de cei cu comportament deviant, de cei ca mine dar si mai si. Mi-e teama de aceste suflete pentru ca in fiecare din ei stau monstri gara sa le inunde personalitatea si care sa ii ia in stapanire. Cei ca ei sunt de regula sclavi amanati; mai devreme sau mai tarziu, inevitabilul se va produce si nu vor fi decat purtatorii unor p

      Obisnuiam sa stau noptile treaza ... nu era tocmai rau. Noaptea si cu mine reusisem foarte repede sa ne imprietenim si sa ne intelegem perfect. Nu aveam nevoie sa vorbim prea mult, ne simteam reciproc si stiam de ce are nevoie fiecare dintre noi de la cealalta. Ne completam si cea mai galagioasa stare de spirit era tacerea si uitatul ochi in ochi. Ne spuneam multe fara a fi nevoie de cuvinte ...a fost minunat.       Intre timp am ales sa dorm. Stiu ca nu se supara, ca ma vegheaza si ca ma intelege cand aleg sa dorm in loc sa stau si sa tacem impreuna.   Stiu ca stie ca fac asta pentru ca am incredere totala in ea si ca nu simt nevoia sa stau "in garda" ... pur si simplu ma las ei.       Cateodata, insa, din solidaritate, ramanem treze amandoua pentru ca as vrea sa ma asigur, macar din cand in cand, ca nu ii este urat.        La fel cum simt ca ea se asigura ca nu imi este urat cand lumina se imprastie pretutindeni si nemilos la fiecare 24 de ore. Moment de incred

      Nu, definitiv ca nu poti avertiza pe cineva in totalitate asupra a ceea ce nu i s-a intamplat inca dar prezinta riscul de a i se intampla. "One only understands what one tames. People no longer have the time to understand anything. They buy things ready-made from the shops. But there is no shop where one can buy friendship, so people no longer have friends. If you want a friend, tame me!" [Antoine de Saint Exupéry, "The Little Prince"]       In mod clar am citit randurile de mai sus cand  lecturam Micul Print, acum o suta de ani. Credeti ca am acordat vreo atentie ideii din citat? Nici vorba. Acum insa o inteleg si o aprob. Mi se pare chiar inspirationala.        Un exemplu opus: imi aduc aminte perfect de povestea celor trei purcelusi si retin  (dandu-mi acum seama) ca am receptat inca de atunci mesajul transmis. Probabil pentru ca era vorba de un exemplu concret, tangibil.       Doar consecintele faptelor noastre, sau experienta acumulata in timp, pot con

      Daca traiesti numai in Romania , e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el . Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O

In necessariis unitas, in lucrurile necesare (importante) este nevoie de unitate in dubbis libertas, in lucrurile indoielnice este nevoie de libertate (de opinie) in omnibus caritas* in toate este nevoie de compasiune Oare libertatea cuvantului atat de reclamata provine si din faptul ca democratia, ca sistem economico-politico-social, ar avea o eficienta indoielnica? *Sf Augustin

      Nu iti dai niciodata pe deplin seama de cum este sa nu fii intr-un anume fel decat in momentul in care ajungi efectiv sa nu mai fii astfel. In afara unui adevar care te loveste abrupt in mutra, poti doar deduce "cum ar fi sa..."; pentru ca apoi, cand afli ce inseamna cu adevarat ceea ce doar sperai a fi, gandeai a fi, mirosi, sa constati cat de tare te poti insela cand dai cu presupusul.       Si ma refer aici la toata paleta evenimentelor posibile din aceasta perspectiva: cand speri la un job mai bun, cand crezi ca daca mananci o savarina in loc de negresa te simti mai bine, cand speri sa nu ploua pentru ca preferi soarele, cand nu citesti  De veghe in lanul de secara  ci te duci la Festivalul Enescu, cand iti doresti sa poti plange pentru a te descarca de umori si ganduri negre, cand locuiesti singur si iti doresti sa imparti aerul cu alt aer care se doreste impartit. Da, pana nu afli adevarul din spatele fiecarei dorinte personale speculezi pe marginea propriei putin

      Am dat intamplator peste acest articol pe care aleg sa nu il analizez (aici), dar al carui autor inainteaza la un moment dat ideea conform careia "ura este facila" si ca "nu presupune nici un efort al ratiunii sau al vointei. Ci doar eliberarea temerilor, angoaselor si a frustrarilor personale, fara nici un zagaz." Asupra acestui citat am zabovit nu mai mult de o fractiune de secunda, intrucat atat a fost nevoie sa-mi exprim la nivel subconstient dezacordul profund fata de aceasta idee. Nici dragostea nu implica ratiune sau vointa, ceea ce nu o face neparat "grea" sau "usoara". Este ca si cum as afirma "s-a facut dimineata, asa ca orice mar are zahar". Elementele cauzale care lasa a se intelege ca usuratatea sentimentului urii ar proveni din lipsa constientizarii sau a provocarii ei de catre om sunt, din punctul meu de  vedere, nu doar redundante in polemica articolului, dar si false.       Mi-ar fi putin greu sa catal

Ori de cate ori trec de zona de macelarii a supermarket-urilor vad  rezultatul fetid al unor ucigasi platiti. Mercenari. Aceasta este ceea ce se intampla cand animalul depaseste animalul. Suntem brute, dar suntem si specia care peroram despre constiinta pe care o avem, despre puterea de a crea, de a zambi, de a fi tristi si de a ne reveni din melancolii, de a visa, de a lasa ceva in urma, de a iubi. Partea capitalismului bazata pe cantitate fara calitate ne inrobeste treptat si sigur staturii fizionomice de bruta. Ne indobitoceste si ne face sa fim sau sa ne dorim sa devenim rai. Pana in maduva.Si pentru salariul primit cand lovesti cu bestialitate ce nu se poate apara. Nu sunt vegetariana (inclin inspre), dar cred in dreptul unei fiinte vii, insufletite, sa aiba parte de conditiile naturale lasate de univers pentru ele. Asa cum cred in animalele lasate sa traiasca atat cat au de trait, si pe final, imbatate pentru o carne frageda. Macar nu sufera. Nevoia si placerea noastra de a

                          nu                             poate                             fi                              de                               fapt                                inteleasa                                 decat                                ca                                moment                              negativ                             al                            libertatii*. * G. Liiceanu