RALUCA MIHĂILĂ

Când știi că e prea mult? Când știi că ți-a fost invadată viața cândva, când tu nu ai fost atent? Păi ... Când ajungi să spui mai des "nu am timp" decât "bună ziua". Nu am timp = nu sunt în control. Așa că tai. Din lucruri, din oameni, din activități, din notificări, din nenumăratele activități din calendar. Și PRIORITIZEZI. Ca să rămâi la lucrurile esențiale aranjate corect. În funcție de unde ești în viață, pe planurile personal / profesional e posibil să apară cinci fenomene. 1. Să te simți dintr-o dată mai liber. Mai stăpân pe tine. Mai asumat. 2. Să te întrebi unde au dispărut toți. De ce nu te mai caută. Să te simți singur. 3. Să înlocuiești avalanșa care venea spre tine și te copleșea cu tentația de a te duce tu spre ea. Derivă din 2 și e doar un simptom compensatoriu de moment. 4. Vor apărea exclușii, lăsații deoparte. Asta e. Nu le faci nici un bine dacă îi plasezi pe un loc mai înalt decât ești tu, doar ca să nu fie afectați. Mai mult,

Celor care își bazează orgoliul pe unicul argument cum că de pe teritoriul vechii Tracii a ieșit omenirea, iată cum stau lucrurile între timp: suntem CODAȘI la lifelong learning. De ce? Pentru că: #1 românii nu trebuie să mai învețe, ei știu. probabil și pe suedezi i-ar învăța câte ceva. "nu vin ăia să ne învețe pe noi cum să ne facem treaba" #2 nu am când să mai fac și asta. vreau să și trăiesc. #3 la ce te ajută școala, când trăiești într-un loc în care trebuie doar să te descurci? plus că am învățat deja destule pe care nu le aplic. #4 n-avem școli ca lumea și diplomele se dau pe pile, așa că de ce să te mai complici? plus că sunt atâția cu diplome care mor de foame. #5 e scump să înveți ceva ca lumea aici. #6 noi suntem deja deștepți, toți românii plecați afară se afirmă și sunt apreciați de străini. #7 lasă că nici la ei nu e chiar roz, uite că nu mai au nici biserici și instituția familiei e cum e. #8 e prea teo

Nu înțeleg ce se întâmplă cu majoritatea femeilor o dată ce nasc. Și e firesc să fie așa, pentru că nu am trecut încă prin asta. Știu de transformările fizice, psihice, emoționale, da. Și asta că am citit, dar din nou, nu le-am experimentat. Dar am trecut prin altceva. Am rămas fără multe prietene. Prea multe. Și întâmplător, aceleași persoane au încetat să mai fie multe din lucrurile frumoase care erau înainte de a trece prin acest moment, cică fericit din viața lor: femei, surori, soții, prietene. Zic "cică" pentru că pentru unele pare o povară. Poate sunt mame bune, nu știu. Și schimbarea asta vine pe fondul a două mari cauze, cred eu: - se lasă pradă emoțiilor - se lasă pradă presiunii sociale despre ce înseamnă să fii o "mamă bună". Aceeași presiune socială care pe mulți din noi ne-a crescut cu traume, deprivări și excese. Aceeași presiune socială care pune vinovații acolo unde nu-și au locul. Aceeași presiune socială care te îndeamnă să faci copi