RALUCA MIHĂILĂ

"A, nu, ne-am despartit pentru ca asa am vrut eu . Am tinut la ea, dar simtea pentru mine mult mai mult decat puteam simti eu". Foarte frustrant sa fii jumatatea relatiei incapacitata in emotii. Mascarea acestei incapacitati se face prin impresia controlului.

                    Cel mai actual si in voga cliseu atunci cand vrei sa "iei o pauza" de viata ta imediata, sa te recreezi, sa iti revii, sa o iei mai incet etc? Sigur il stiti si sigur l-ati folosit si voi la un moment dat. Spui ca vrei sa te regasesti, sa te duci in cautarea sinelui.                     Cum vine asta? Dar pana acum cu al cui sine ai trait?!                     Am auzit povestea asta de la persoane care spuneau ca vor sa faca un master pentru a se regasi in studii si la doi ani distanta aveau deja doi copii, la persoane care sustineau ca vor sa stea cuc in varful unui munte, la adapost de ipocrizii si care au ales New York-ul pentru asta si asa mai departe.                     Da, este la mare moda sa spui ca pleci a la recherche de toi meme perdu ... cumva impresionezi pe toata lumea (la mine merge, eu empatizez cu cei care par victime, ii intreb ce si cum, imi pasa) pentru ca ii faci atenti la faptul ca ai probleme cu care incerci sa cooperezi si ca

"I can't help myself" sens 1 : nu ma pot abtine sens 2:  nu ma pot ajuta pe mine insami mai rar o expresie atat de completa si de complexa semantic, dar simpla (nu simplista!) ca formulare de regula simplul este cel mai complicat din lume pentru ca nu are nuante si pentru ca este clar, deci nu suporta contradictii sau polemici

Ca atunci cand stii ca te doare maseaua, dar strangi din dinti pentru a simti durerea mai acut... Ca atunci cand te supara inima cand tragi aer adanc in piept, si totusi insisti sa respiri profund... Ca atunci cand stii ca daca mananci slanina te va durea stomacul, dar totusi o mananci... Ca atunci cand stii ca daca spui o vorba dura impactul poate fi devastator, dar totusi o spui si iti asumi riscul, doar nu te doare pe tine... Ca atunci cand ai avut o entorsa si mergi precaut sa nu cumva sa te ranesti ... dar din cand in cand fortezi locul pana la durere... Ca atunci cand te-ai taiat cu o foaie si te ustura de innebunesti, si totusi apesi pana simti cum locul pulseaza... Ca atunci cand iti este dor de cineva care te-a ranit dar a carui privire te-ar face fericita o clipa dar nefericita pe veci... Ca atunci cand ai suferit din dragoste si parca mai vrei ... Exista trei variante in viata: fericit, nefericit si searbad. Faceti o ierarhie in minte, va rog. Pentru voi. Curiozitatea mea a

"Grija nu se incadreaza niciodata intr-o singura categorie" ...as adauga la "enumerare" frica,  durerea si iubirea. Inauntrul devine abis doar cand inafara -ul nu-si mai gaseste poarta de acces. Pana atunci "beneficiaza de handicapul" de a fi o panta. Si panta poate duce ori de sus in jos, ori de jos in sus, functie de apetitul petru drama al privitorului. Nuantele se pierd insa cand vorbim de h ău .

      Sa fie aici vorba de atasament de rasa?       Dincolo de luciditatea rece si impartiala care face apel la oxitocina si vasopresina, doua peptide mici care justifica atasamentul la nivel biochimic, exista atasament si punct. Ceva care transcede, care nu suporta termen de comparatie, care se ofera.        Doar oferind afectiune practic simti ca te intregesti . Te lungesti peste celalalt pentru a te regasi.       (Te) divizezi pentru a obtine intregul.       Este vorba de o privire, de o atingere, de o imbratisare, de o auto-empatizare cu ceea ce altii inspira si nasc in tine. Faci, dai, oferi, atingi, imbratisezi, saruti, iubesti pentru ca simti ca daca nu ai face-o ar fi contra firii tale. Tocmai de aceea atasamentul maxim este acela manifestat cand nimeni nu se asteapta si cand nimeni nu se uita. Se face fara camere de luat vederi, fara doleante de feedback, se face sincer si dezinteresat.       Prin ce altceva s-ar traduce imbrasarile in care te trezesti din

Stiti vorba aceea "Fucking notice me?" Este prototipul dictonului de viata al unui disperat frustrat. Mda, devine o lozinca din ce in ce mai pregnanta daca te uiti putin mai atent in jur, in ochii si gesturile multor concetateni care doresc sa fie remarcati si remarcati si remarcati ... dar care dau gres cand este vorba de metodele folosite. Vor atat de mult sa fie laudati pentru ceea ce fac sau ceea ce sunt, incat isi pierd complet simtul masurii. Metodele prin care fac asta sunt dintre cele mai diverse: isi insusesc ideile originale ale altora, fac in asa fel incat "intamplarea" si coincidentele favorabile lor sa devina reguli, mint, inseala, fura, dar isi pastreaza masca unei minime diplomatii. Sentimentul de a nu fi suficient apreciat sau de a cauta confirmari oricand, oriunde, oricum si de la toata lumea provine din lipsa unui atasament sperat ori  dorit sau din multele critici primite in timp si care este posibil sa le fi zdruncinat increderea in ei insisi. D

Nu!! NU!!! NUUUUU!!!!! Cat de important este sa poti rosti cuvintele astea catodata! Uneori chiar vital!

Ce s-ar intampla daca tuturor ne-ar pasa?       Da, chiar ma intreb ce s-ar intampla cu lumea in acest caz....in mod sigur nu cred ca va fi o lume mai buna, daca asta sunteti curiosi sa aflati de la mine. Odata pentru ca termenul de "bun" folosit intr-un astfel de scenariu ar capata alte conotatii si in al doilea rand pentru ca efectul de turma reactioneaza mai ales in sensul negativ al contaminarilor. Cu alte cuvinte, "a ne pasa" ar fi echivalent cu "ma duc pana la baie". Mecanic si fara simtamant. Adica fara fond. Iar "nevoiasii" vor intari randurile intrucat acest "imi pasa" devine pentru cei avuti doar o nevoie in plus, o necesitate sociala.      Asa ca este bine sa nu ne pese tuturor. Doar astfel ne distingem, noi cei care dam un ban pe solidaritate, de impostori; iar textul de inceput ramane un advertorial pentru mine pentru ca reuseste sa iti atraga atentia. Nicidecum sa reprezinte un model social dezirabil.       De b

Ma intreb ce trece prin antenele (mintea) unui gandac atunci cand vede un "de-al lui" care tocmai s-a dovedit a fi fost foarte nefericit - adica un gandac stropsit de piciorul vreunui om. Se intristeaza, il copleseste empatia, sau il doare la tegument? Doar ma intreb, exista oare vreun "vai, saracu' " al gandacilor? Sau al gargaritelor, al mustelor, al tantarilor, al furnicilor ... Pare cuiva rau dupa animalutele care ne enerveaza, care ne agaseaza cu bazaitul lor nefast zilele linistite sau noptile calde? Exista oare in lumea lor notiunea de "solidaritate"?