Imi doresc ca romanii sa-si iubeasca tara. Nu exagerat. Dar asa cum ar trebui sa-si iubesca cercurile concentrice. Iubita, familia, orasul, Ardealul. Imi doresc ca romanii sa se iubeasca pe ei insisi, sa se inteleaga, in sfarsit. Imi doresc ca poporului roman sa-i creasca, prin regenerare, capul si inima pe care i le-au taiat cei care nu le aveau. Imi doresc sa trecem cu bine prin criza. Imi doresc sa uitam complexul saraciei, ca sa ne ajunga ce ne e suficient. Acum, dupa noul an, imi doresc sa apara, de unde a stat ascunsa, o generatie de politicieni pe care sa-i putem admira. Nu pentru siretenie, istetime neslefuita, atitudine sterila de invingator si nu pentru disponibilitatea lor de-a face compromisuri ci pentru inteligenta lor, pentru educatia lor, pentru lupta lor de a-si vedea invingatoare scopurile nobile si nu numele atat de comune, pentru pregatirea lor de-a primi, drepti, lovituri. Imi doresc strazi pecare pot umbla copiii fara a fi muscati de caini, oameni fara a fi in...