Nuante decisive

- esti foarte irascibila, nu pot sa iti spun nimic
- ba poti ... doar ca as aprecia sa nu ma judeci
- nu te judec ... dar uneori simt sa fiu de alta parere
- pai fii de alta parere
- sunt, dar te deranjeaza, o iei personal si imi vine sa tac pentru a nu naste o dezbatere brutala
- nu trebuie sa fie brutala
- cum sa fac sa fiu in dezacord cu tine si totusi sa pastram comunicarea constructiva?
- tinand cont ca traiesc intr-o permanenta autopresurizare si autocritica. Nu am nevoie de un stimul care sa puna presiune in plus
- revin: cum sa fac sa iti spun ce cred atunci cand gandim diferit?
- iubindu-ma.
- iubindu-te? Nu pot sa cred ca pui asta sub indoiala
- iar exagerezi si distragi atentia ... nu o pun sub indoiala, o pun in context.
- adica?
- adica una e sa simti ceva intr-un context asimilat necunostiintei de cauza si alta e sa simti ceva in ciuda a tot ceea ce ai aflat.
- simplifica, ma pierd in cuvintele astea complicate. Spune simplu ce ai de zis, te rog.
- afla daca (si cum) poti continua sa ma iubesti pe masura ce ma descoperi.
- crezi ca ... te iubesc mai putin acum, ca stiu?
- irelevant ce cred eu. Important e ce crezi tu, pentru ca asta imi transmiti cand te uiti in ochii mei: ceea ce crezi tu.
- si ce iti transmit?
- ca faci sa para despre tine lucruri din afara ta.

Vrei sa ma schimbi povestindu-mi despre cat de mult ma placi asa cum sunt.
Tii minte ieri, cand ti-am aratat o pereche de bocanci care cred ca ti-ar veni bine?
Inainte sa te gandesti daca intr-adevar ti s-ar potrivi, mi-ai spus ca vreau sa iti schimb stilul vestimentar.
Nu poti repera ceva cu o viteza atat de mare, daca nu este in tine o pornire identica.
Si intrebarea este daca ne dorim sa il schimbam pe celalalt pentru ca noi credem ca i-ar face bine, sau pentru a-l apropia de zona noastra de confort.