E pe marimi. Viata. Viata e pe marimi

- de ce ne cautam caderile?
- nu cred ca noi le cautam, cat mai degraba ne gasesc ele pe noi
- ca sa poti intra fara a cutremura totul ai nevoie de cheie ... sau macar de parola
- adevarat pentru lumile statice. In lumea unde traiesc eu codul de intrare se schimba mereu. Pentru securitate
- securitatea cui?
- a pastrarii misterului, a fugii de plictiseala si de rutina
- bun ... si totusi, de ce ne place unora din noi sa cadem?
- pentru ca de acolo, de jos, nu te poti uita decat in sus
- si daca nu te mai poti ridica si ramai blocat in visare?
- viata se cere doar in compania celor capabili de ea. A fi in viata nu e totuna cu a trai.
- si cum faci asta?
- intelegand ca in functie de cum cazi, practic ajungi mai sus decat erai 

Viata e pe marimi. 

Uneori ti se pare ca iti vine, alteori crezi ca esti prea mic pentru ea.

Si o ajustezi.

Doar ca indierent de cat de bun ii faci croiul, in definitiv se aseaza pe tine tot cum vrea ea ... caderea si-o ia singura. 

Si tot viata e pe niveluri de ardere.

O arzi, ori te arde.