RALUCA MIHĂILĂ

"Greseli" sau lucruri facute impotriva vointei noastre? Mai degraba cred in a doua varianta ....

Nimic nu este indecent atata timp cat nu exista public Radu F Costantinescu

Nu ai cum sa stii ce inseamna eliberarea daca nu ti-ai permis sa fii dependent sau captiv ... macar o data.

It’s a skill that’s just as important, but far less studied, than knowing how to start things off. We’re typically appalling at it. We mumble, we delay, we become strange, we hedge… And there’s one reason we make such a mess of it. It’s not that we’re inept or dumb or cruel. It’s that we’re trying to be kind . That is the origin of all our ineptness, stupidity and cruelty. We hesitate to be cold and try to be nice because we are sentimental. The essence of sentimentality is wanting to be liked, even by those you don’t like and can no longer be bothered with. It’s a narcissistic longing to continue to receive the emotion of love without wanting to pay for it. But kindness has no role whatsoever to play at the charred end of relationships. Being sweet and understanding merely prolongs the torture for the other person. If we are being so tender, is it really possible that we truly mean the dark things we are ostensibly saying? Could we be so loving and at the

Te iubesc fara sa stiu de ce... oare trebuie sa aflu?

vorbeam azi cu un extraterestru* mai uman decat multi pamanteni despre scopuri in viata ... eu am deschis subiectul atunci cand mi-a spus ca ii par un om foarte in control, care stie ce vrea. si am stat si m-am gandit in timp ce-mi spunea lucrurile astea ... asa o fi?  este si nu este asa in control absolut mi-a placut sa fiu pana acum cativa ani, dar odata cu intelegerea ineptiei pe care incercam sa o fac am constatat limitele teribile pe care le are un astfel de comportament asupra vietii unui om, prin natura lui condamnat aleatoriului si nimicniciei. cata aroganta si ineficienta sa iti inchipui ca ai acest prerogativ! apoi, desi am incercat (futil, desigur) sa ma eliberez de tentatia de a controla tot ce se intampla in jurul meu si care avea sau putea avea legatura cu mine (ce iluzie!) trebuie sa recunosc nu doar ca exercitiul a fost unul deosebit de util - pentru ca mi-a dat devreme in viata masura a ceea ce sunt - dar mai ales ca aceasta pornire complet anapoda n

uneori ma gandesc la tine ca la 'the best thing i never had' dar imi trece repede. cam o data la fiecare vesnicie

Mi s-a intamplat recent sa imi ignor i n mod voit intuitia si sa decid sa merg pana la capat intr-o experienta. Am considerat ca trebuie sa am incredere in oamenii de care al saselea simt imi spunea sa ma feresc. Un om foarte apropiat mi-a spus 'Te-ai ambitionat sa crezi ca va fi bine'.  Da, exact asta am facut. Dar n u asta ar trebui sa fie p remisa de la c a re sa pornim cu totii? Ganditi-va cu m s-ar schimba lucrurile si lumea daca , extrapoland, toti am face asta ... pe mine m-a n aucit per spectiva si punerea in practica a puterii transf orma toare pe care ti-o ofera increder ea total a . Ma amuza cand lumea imi spune ca sunt naiva si chiar ma iau de usor-fraiera cand eu aleg sa cred ce aud de la ceilalti.  Cand de fapt ei decid ce spun si eu aleg sa ii cred pornind de la premisa ca ei stiu ce spun.  Ce rostesc ei este un mic angajament caruia nu am de ce sa ii tai eu aripile prin scepticism.  E datoria lor sa si-l calibreze conform cu ce pot transp

daca am putea fi din nou cu totii, copii pentru o zi ... restul anului ar putea fi o consecinta a acesteia poza de pe pagina de Facebook a lui Liviu Matiescu

te simt atat de departe! da, departarea are ochi ... si ochii ca ochii, dar privirea! vede adanc in viitor tot ceea ce noua nu ne vine a crede in contextul prezentului si reconstituie trecuturi adanc intrupate in cine suntem azi ne transmite lucruri care transced realitatea gesturilor fizice si a sincronizarii alaturarilor trupurilor noastre, a gandurilor sau privirilor de care ne rezemam sperantele cele mai sincere da, departarea este haul care din cand in cand iti transmite fiori pe sira spinarii ... fiori pe care ii simti pana in creier si inapoi in calcaie intimidante distantele dintre noi ... pentru ca ridica semne de intrebare. dar nici pe departe la fel de intimidante ca apropierile ... care elimina orice dubiu. te simt atat de departe! ca si cum ai fi pasit in afara lumii noastre...si ai fi intrat intr-a ta, in care eu nu mai am loc ...   iti simt lipsa privirii ... ma fixeaza.

Stau la Romana la Coloane si astept o prietena. Vad in fata mea cum scaunele cu rotile stau "in drumul nostru" si ne enerveaza, ne ferim de ele... Cred ca daca scaunele pentru persoanele cu handicap ar fi construite astfel incat ochii lor sa fie la nivelul privirii noastre, am reconsidera multe lucruri. Iar legile fizicii (stabilitatea scaunului ar scadea odata cu cresterea inaltimii) nu poate fi un contraargument suficient de puternic incat sa rastoarne schimbarea masiva de mentalitate in directia unei lumi mai bune. Pentru ca da, am trai intr-o lume mai buna daca am elimina din judecata notiunile de "superioritate" si "inferioritate". Oricum, in genunchi avem cu totii aceeasi inaltime, lucru pe care il uitam ori de cate ori stam drepti in picioare si mai putin drept in gandire.

Orice figura geometrica incape intr-un punct de pe internet

ma cosi in fiecare dimineata pentru a avea incredere in lume si pentru a face lucruri frumoase, urmand a ma descoase apoi in fiecare seara de sensuri, idei, emotii si ganduri ... si ma desiri intr-atat incat nu mai am tinuta si nu mai pot sta nici pe umeras. Apoi in timpul noptii ma cosi la loc, pentru ca pana dimineata sa am in fata un nou orizont senin. imi stii deja toate pliurile, de unde trebuie sa mai ajustezi cusaturi, asa cum eu stiu cand te apropii si daca pentru a tine modelul, lasi sa treaca prin tine doua fire de ata ... te simt inca de la nivel de intentie si anticipez dupa fiecare operatie ce fel de nod vei alege sa legi. impactul cu tine pisca de fecare data, insa fara ac viata unui cojoc cred ca ar fi nu doar mai scurta, ci si mai dedata neglijentei in aparitie.

deseori ma regasesc in ipostaza de a vorbi cu diverse persoane pe teme diferite si brusc, sa ies din sfera acelui subiect si sa ma retrag in capul meu, in cautarea unui nou drum, conex cu primul. imi zboara gandurile dintr-un loc in altul intr-un mare fel! ceea ce pare o pauza de gandire pentru ceilalti, o cautare de replici inteligente, o ruptura in discurs este, de fapt, o crasa defocusare. sunt defocusata. si ma mentin cu intentie aici. pentru ca am observat ca iesirea din colivia unei idei pre-trasate da roade pe planul dezvoltarii interioare sigur, riscul de aparenta autista ramane trebuie doar cantarita balanta: univers personal vs. perceptia celorlalti