RALUCA MIHĂILĂ

"It is not the critic who counts; not the man who points out how the strong man stumbles, or where the doer of deeds could have done them better. The credit belongs to the man who is actually in the arena, whose face is marred by dust and sweat and blood; who strives valiantly; who errs, who comes short again and again. because there is no effort without error and shortcoming; but who does actually strive to do the deeds; who knows great enthusiasms, the great devotions; who spends himself in a worthy cause; who at the best knows in the end the triumph of high achievement, and who at the worst, if he fails, at least fails daring greatly, so that his place shall never be with those cold and timid souls who neither know victory nor defeat". (Theodore Roosevelt) exista zile in care este de zece ori mai important pentru mine sa am curaj decat sa inving si sunt din ce in ce mai multe zilele astea aproape ca incep sa formeze o viata "When living in very c

nu e usor sa metabolizezi amorul neimpartasit da, multi puritani si ingurgitatori mecanici de citate-cliseu ar spune ca amorul adevarat nu revendica si nu traieste pentru reciprocitate.  el doar este. da, este si lumineaza in jurul celui care il simte dar realitatea cea de toate zilele spune ca trebuie sa fii complet nebun sa poti iubi indiferent daca ochii pe care vrei sa ii vezi primii in fiecare dimineata si ultimii seara de seara se uita sau nu in directia ta. sa fii complet alienat (sau poate un buddhist iluminat) sa nu simti nevoia de a iesi din sfera platonicului pentru a gusta realul asa cum fiecare emotie (deci entitate mentala) are o reprezentare fiziologica, tot asa empiricul este cel care ne autentifica vibratiile sufletului practicantii meditatiei si a dezamorsarii vietii obisnuite in franturi alipite de fericire sustin ca dorinta este unul din oprelistile de baza in fata iluminarii intre a fi iluminat si probabil fericit si a trai sentimentul intentiei

ati simtit vreodata cum se instaleaza dragostea doar pe fondul senzatiei ca sunteti iubit? este un moment in care brusc iei act de tine ca suflet care naste in altcineva sentimente ... in altcineva din categoria etceteristilor, la o prima vedere se spune ca dintre ceilalti nu-i cunoastem decat pe cei care nu ne intereseaza din marea masa a oamenilor pe care nu i-ai bagat in seama, se distinge un om care iti confera tie o insemnatate aparte si in urma acelei perceptii, te mai uiti o data. si incepi sa percepi la randul tau Definitiv, iubirea poate naste iubire.  si o forta aproape de neinvins pentru ca dragostea bate fizica îndrăgostitul e singura formă de viață de pe pământ capabilă să învingă forța gravitației. sute de ani de studiu se duc dracului când pașii lui calcă dezinvolt pe treptele nevăzute ale aerului, până pe nori. și mai sus, până în al nouălea cer. apoi, însă, asemenea mărului lui newton a cărui poveste de iubire cu cop

exista oameni in care nu simti ca ai avea vreun motiv sa ai incredere dar in care vrei sa ai pur si simplu. vrei sa ai incredere in ei. si vrand, ajungi sa ai mai mult decat atat, ajungi sa fii placut surprins (cand iti amintesti sa "tragi linie") de faptul ca ai avut dreptate sa vrei sa ai

incep sa cred ca lumea a fost creata de Dumnezeu sa fie suspicioasa si neincrederea forma prin care aratam ca nu suntem siguri chiar de noi exista patru tipologii de suspiciuni, cred eu: - suspiciunea care crezi ca planeaza asupra ta, in conditiile in care te si simti cu musca pe caciula. Pe scurt, ai facut ceva vinovat si ai impresia ca toata lumea a sesizat asta si te priveste ciudat. Vezi peste tot numai ochi acuzatori. - suspiciunea care vezi ca planeaza asupra ta dupa ce tocmai ai lansat in jur - intentionat sau nu - toate motivele sa nasti semne de intrebare. Cu alte cuvinte, nu ai facut nimic, dar vrei sa se vorbeasca putin despre tine asa ca nu-ti ramane decat sa atati. - suspiciunea care nici nu-ti puneai problema ca ar exista si pe care o primesti ca un bobarnac peste fata la un moment datcand totul devine o nedumerire. Cu alte cuvinte, "am facut ce?!" - suspiciunea care esti sigur ca nu exista, si iti convine, desi stii ca o meriti. Adica esti &qu

astazi am intrat intr-una din librariile Humanitas mari, tintit sa cumpar Pascal Brucker, Casatoria din dragoste. Oare mai exista? intrucat apucasem deja in cursul zilei sa ma plimb printre titluri si sa vad noile aparitii, acum nu vroiam decat sa o gasesc si pe aceasta si sa ma indrept spre acasa ma duc la o domnisoara din spatele ghiseului, o intreb de carte, cauta in calculator si imi spune  - da, v-o aduc imediat - va insotesc, spun eu - este la "literatura straina", o aud in drum spre raftul cu pricina ajungem acolo si cauta, si cauta, se intreaba unde poate fi ... si imi spune ca - nu este la raft, vad ... dar ma duc sa va aduc un exemplar din depozit - in regula, va astept aici. domnisoara pleaca si eu ma mai plimb putin printre rafturile din jur. o vad ca revine, usor nedumerita, si isi intreaba un coleg daca stie unde poate fi gasita colegul se uita in calculator, pare sa inteleaga ce vede acolo, si  ii spune - hai ca ma duc eu sa o aduc eu

- ai asteptat vreodata pe cineva? - nu. - atunci nu ai fost niciodata singur. Hoti

pentru ca ne place sa auzim spunandu-ni-se 'te iubesc', asa ca il oferim cerandu-l naiv inapoi pentru ca ne aduce confort sa simtim ca apartinem, apartinandu-ne pentru ca vrem sa ne simtim speciali batand la usa unor sentimente pe care daca nu le avem, macar sa le rostim pentru ca vrem sa vedem daca anticipam bine reactia celuilalt pentru ca vrem sa fim primii care o spun din vulnerabilitate din dorinta de a domina mimand subtil sensibilitatea pentru ca vrem sa iubim pentru ca iubim pentru ca nu iubim ca sa putem revendica ulterior din sinceritate fata de noi insine din sinceritate fata de cel iubit din dorinta de a face din doi unul din devotament din inertie din plictiseala si dorinta de a iesi din rutina de dragul dezbaterii :)  din incercarea de a dezarma pentru ca nu stim cum sa iubim pentru ca stim prea bine cum sa iubim si avem nevoie sa iesim din noi prin cuvant pentru a vedea cum e sa o spui cu voce tare pentru ca oamenii p

"Thank God we can't tell the future! we'd nevet get out of bed" August-Osage County

m-am inscris la un atelier de cultura japoneza ar trebui sa dureze o ora si jumatate desi imi doresc sa cunosc limba japoneza, stiu n-o sa ies de acolo desenand in "nipona" cred insa ca o sa ies pe usa zambind ... si cum altfel mai bine, decat zambind, sa te indrepti spre usa propriei case? de mult timp cochetez cu ideea de a ma lasa prada mirajului culturii japoneze, modului lor de viata, intelepciunii si frugalitatii dupa care isi ghideaza existenta azi, crezand si sperand ca am gasit contextul care m-a convins sa nu mai aman, m-am inscris la acest atelier dupa ce am primit confirmarea de inscriere prin email am fost convinsa ca am nimerit unde trebuie "Esti inscris la Cultură Japoneză - ai mare grija insa - s-ar putea sa iti descoperi o pasiune, sa gasesti oameni faini si sa nu mai vrei sa pleci! Nu-ti fie teama - cam asa ar trebui sa fie lumea. Invata si da mai departe! Si pentru ca stim ca timpul este nebun si, din pacate, pasiunile noastre