RALUCA MIHĂILĂ

nu, nu, nu, nu mai vreau sa aud nimic privirile ma ard cuvintele ma înțeapă lacrimile ma dor mintea-mi face ture prin scalp iar sufletul urlă atât de tare încât risc să fac hernie emoțională de panică, dezvolt obsesii si din cauza obsesiilor, mă panichez. nu mai știu cum să respir adânc. oare o să mai aflu? există în engleză o expresie care definește nebunia ca "being out of one's mind". luând această definiție drept etalon, mă pot considera cea mai întreagă la cap persoană pentru ca sunt oriunde altundeva acum, numai nu în afara minții mele. foto: Adam Rich, Instagram

detest ce ajung uneori din cauza oamenilor care mă nedreptățesc și dezonorează e vina mea că le-am permis să ajungă la mine e meritul și deopotrivă rușinea lor, că au reușit după cum spuneam în alte ocazii, nu e bine să te lași adus atât de jos încât să urăști pe cineva. nu am ajuns acolo și nici nu risc să o fac. dar nădăjduiesc la a gasi o cale prin care să mă ridic deasupra parșiveniei, micismelor și îngustimilor pline de venin ale celor mai reprobabile ființe vii: cele care sub masca smereniei, linșează cu zâmbetul pe buze. și îmi doresc să ajung la calm printr-o pace și o liniștire, ambele redevenindu-mi de ceva vreme, străine. încep să cred că voi putea cel mult specula legat de ce este fericirea, sau cel puțin, fericirea insoțită de omul iubit pentru că dacă dorințele noastre de împlinire nu coincid, nu văd cum ar putea supraviețui o împreunătate autentică. nu, nu sunt făcută pentru lumea aceasta o, dulce nefericire, de ce mă amăgești cu clipe de bucurie pe care

Nu vreau sa stau mai puțin cu tine, ci vreau sa stau mai mult cu mine.

cred ca oricine poate avea incredere intr-o persoana demna de incredere. nu denota nimic o astfel de platitudine. insa generozitatea si lipsa autentica de garantii vine din a alege sa ai incredere in cineva care nu pare sa o mai merite. nu sunt multi cei care au curaj sa fie fericiti si care nu se tem sa isi traiasca bucuriile si dezamagirile fara a se baricada in fata a tot ce poate parea greu de dus. cat despre ceilalti, acei multi tematori ezitanti in fata fericirii, ei bine, ei ar trebui sa se intrebe la un pahar de vin cu ei insisi: oare se tem de fericirea alaturi de cei langa care nu stiu inca daca sa ramana sau le e teama de fericirea pe care ar trai-o daca ar pleca din impasul de moment? "macar stiu la ce am renuntat" vs. "poate fi bine si altfel". nu e usor de dus gandul ca in afara fericirii pe care crezi ca o poti avea in previzibil exista o fericire infinita care te poate astepta in necunoscut. cine ar sustine cauza curajului de a avea in

You come home, make some tea, sit down in your armchair and all around there's silence. Everyone decides for themselves whether that's loneliness or freedom.