Posts

Showing posts from 2022

Când viața știe mai bine decât tine

Image
nu știu ce poate fi în sufletul părinților care află că au un copil cu autism, dar această lectură .... este poate cel mai delicat, sensibil și frumos poem care descrie o astfel de experiență.  foto: Ana Kolosyuk

Asocieri libere

​Văd multe branduri care își asociază momentan imaginea cu Ucraina. Într-un fel sau altul. O combinație cromatică ce va spori subconștient afinitatea față de IKEA.

oamenii-conservă

Image
suntem destui de mulți, aș presupune, cei care umblăm închiși în noi. așa, ca eschimoșii. atât de închiși, încât uneori nici măcar propria suferință nu ne mai semnalizează că avem simțuri, pentru că se lovește de oglinzile reflectorizante în care chinul se vede în oglindă chin care se vede în oglindă chin care se vede în oglindă chin ... și aparent totul e o iluzie optică ce nu cere intervenție, ci eliminarea luminii care bate pe oglindă. altfel, suntem prezentabili social, chiar foarte. și tot destul de mulți dintre noi, aș zice, ne așteptăm de la alții să ne deschidă ... și să aibă, spunem noi, curajul și răbdarea de a ne suporta ghețarii, doar doar ajung să se topească. doar că așteptarea de a ne topi celălalt nu se mulează întotdeauna pe dorința noastră de a nu mai fi sloi ... pentru că ne servește.  oh, ce bine ne servește. mă rog, ne-a servit cândva în trecut, când, fără asta nu am fi putut exista și am rămas în rutina obiceiului că încă ne folosește. adică fix iluzia aia de ogli

lumea prin ochi diferiți

Image
am remarcat că lacrimile de la ochiul stâng mă pișcă. dar destul de tare. durerile din suflet nu se lasă trecute cu vederea și își marchează teritoriul. pe dreapta e OK, cu rațiunea stau bine, acolo lacrimile sunt clasice: ude, calde și sărate.

ițele unei minți care își înțelege limitările

Image
Vorbeam aseară cu o prietenă despre una, despre alta ... nu ne-am auzit de un an si vai, ce frumoasă a fost reîntâlnirea!  Pe de o parte, parcă ne văzusem doar cu o zi înainte și pe de alta, când am început să ne povestim reciproc experiențele, parcă am trăit o mini-viață în timpul ăsta. Cât de relativ devine totul, în funcție de punctul de referință! Printre altele, am ajuns să vorbim despre cine suntem, noi ca oameni. Și din ce suntem făcuți, cum ajungem să ne rătăcim pentru ca apoi să ne regăsim ... de ce ne supărăm, ce ne bucură și în ce măsură e bine să ținem cont de toate astea în viața de zi cu zi. Ce mi-a atras atenția la un moment dat a fost povestirea unei amintiri despre relația pe care a avut-o cu cineva din trecutul ei de peste 15 de ani. O relație obișnuită între doi oameni, legat de care era absolut convinsă că ea fusese pe scaunul celui lăsat în urmă  pentru a constata recent că, de fapt, lucrurile au stat invers. Pur și simplu nu-și explica modul în care mintea i-a juc