minte care minte

- eu cand sunt atacat, reactionez! lupt!
- eu nu
- pai lupta!
- nu stiu sa fac asta ...

de fapt nu este vorba ca nu stiu, ci ca nu mai pot face asta din teama ... cand lupt cu lumea, castig, iar eu nu imi doresc victorii, ci lipsa nevoii de conflict

singura lupta pe care nu o pot duce inca pana la capat este cea cu mine insami
oriunde lovesc, apare o arma neasteptata cu care mi se riposteaza
la fel cand lovesc eu inapoi, pot sa surprind si sa iau pe nepregatite adversaru-mi

dar pe termen lung inca nici unul din noi nu am reusit sa dominam ... suntem egali ... "prea" egali si balanta se cere inclinata la un moment dat ... pentru ca nu exista echilibru stabil.

iar al nostru este stabil de prea mult timp deja ... chiar si noi ne-am saturat de remize

...se anunta nevoia unui soc ce ar putea reaseza lucrurile intre cei doi poli de putere

de la cap mi se trage
iar inima stie ... si desi nu vrea sa stea deoparte, stie ca daca intervine acum va fi o lupta nedreapta

o dualitate care in loc sa ma intregeasca, ma (ni)miceste