RALUCA MIHĂILĂ

De unde se inspiră analfabeții funcționali cu pronunția și (trans)scrierea pluralurilor "mingii" și "ridichii"? Unde ne sunt profesorii de limbă română? Acei profesori impecabili care insuflau cu dedicare, onoare și profesionalism, ABC-ul vieții rostite și imaginate? Au plecat toți în afara țării? S-au ascuns de deziluzie?  S-au reprofilat pe hipsterisme? Și dacă au plecat, unde au plecat?  Și să ce? Tot ce pot spune este că lipsa lor (fizică ori spirituală) a lăsat degringoladă.  Pe prea multe planuri.  Îmi este dor de un interlocutor viabil măcar din punct de vedere gramatical. 

Am crescut cu o educație care (încă mă) inspiră și ghidează către sfere profunde de responsabilitate socială și personală, de asumare, de înțelegere și instinct educat, de predicție și evaluare de consecințe. Trăiesc acum, însă, perioada lui undo , un instrument teribil de folositor atunci când mușchii de responsabilitate sunt antrenați, dar la fel de teribil de toxic atunci când te așezi pe fundamentul ideii că orice greșeală poate să dispară. Eu știu că greșelile, odată făcute, pot fi cel mult îndreptate prin asumare de responsabilitate și trăire a consecințelor. Prin a fi acolo  să vezi ce ai făcut. Prin viața de după greșeală.  Prin învățarea posterioară acestei etape. Pe de o parte și prin extrapolare la viață, îmi fac un pic griji cu privire la generația  undo care se educă prin mesajul implicit al faptului că te poți face că nu vezi ce nu vrei să vezi, că poți face să dispară orice eroare, orice nu îți place, orice nu e conform, orice constați după  că nu este bine. Să

Am fost la dentist azi. Din nou. M-am săturat, nu-mi place, mă enervează burghiul ăla care pare că intră în creier. Dar trebuie. În sfârșit, te așezi pe scaun și indiferent de ce crezi că ai, nu știi exact la ce să te aștepti. Pur și simplu nu știi, căci surprizele sunt la tot pasul: nu prinde anestezia, îți curge apă pe tine, țâșnește sângele pe ochelarii medicului, înghiți bucăți de plombe pe care trebuia să le arunci în chiuvetă, ridici mâna că te doare, conform convenției, dar nu te vede nimeni, radiografia a fost pusă invers și ți-a obturat măseaua greșită ... din astea clasice și inofensive. După multe confirmări primite de la mine cum că totul ar fi în regulă, la un moment dat, medicul stomatolog se întrerupe, se uită la mine siderat și întreabă panicat: - Sunteți bine? Unde vă doare? Eu nu înțeleg nimic ... cum adică, nu i-am zis că sunt ok? Ca să mă uit în lampa ce-mi reflecta moaca prevestitoare de dezastru și să constat că aveam o mimică de pui de abator dus la dez