Destin(atar)

Dezavantajul de a înțelege prea bine niste lucruri, de a vedea prea clar dincolo de aparente, de a simți mai mult decât ți s-ar da voie daca s-ar pune problema permisiunii, este ca, in plus fata de singurătatea in care trăim oricum, vei avea mereu un avans de nisare rațională și universalitate emoțională.
Pentru că un astfel de survol te focusează pe cele mai subtile rationamente și te deschide spre măreția simtirilor nediscretionare.
Ajungi să înțelegi și să simți mai mult decât ți-ai fi dorit, poate, sa alegi vreodată pentru tine.

Cred ca dincolo de liber arbitru, exista o apetenta a naturii de a-si apropia conștiințele superioare pentru care setează cadrul reusitei fara drept de apel.

Simbioza cu mediul a celor care ajung aici este un cerc infinit: cei care aleg pentru sine acesta cale sunt aleși la rândul lor de univers pentru a accede la noi înălțimi, ajungând astfel sa nu poată decât să continue să își dorească mai mult ... Mereu mai mult, mai profund, mai adânc, mai înalt.

Nu exista scăpare in fața datoriei de a creste.

Comments

Anonymous said…
Si daca datoria de a creste inseamna de fapt a renunta sa pasesti peste cadavre, sa te cateri peste urmaritorii tai, sa I impingi in mocirla secundariatului? Daca de fapt cresterea inseamna abandonul de a concura pentru preamarire, ironia si indiferenta fata de competitori, autodistrugerea si automutilarea interioara pana la ultima diviziune a sufletului. Daca nu poti accede pe scara sufletului pentru ca treptele sunt divizate in microsuflet iar tu ai in picioare pantofii de fuga?
Raluca said…
Cred că orice formă de viață aduce cu sine o evoluție, chiar daca de la un moment dat se duce in jos. "Involuție" este doar o convenție mentala care raportează un rezultat la niste așteptări. De fapt totul este in transformare, și până și cea mai desăvârșită forma de decrepitudine (entropia) este o devenire. Pentru că vine de undeva și merge altundeva.
A "creste" pe seama altora care rămân jos din cauza ta, este foarte diferit de a creste prin a-i trage pe ceilalți în sus, împreună cu tine. Să calci pe cadavre te va aduce, in final, chiar pe tine in fata ta și a întrebării "pentru ce?". Va fi o discuție greu de dus.