(an)organic
ce ne mai plac plafarurile, homeopatia, textilele eco, designul urban fluid asemenea formelor de viata, agricultura bio si mancarea vegana!
bio all inclusive!
in timp ce fabricile de outsourcing ieftin asiatic, mezelariile si crescatoriile furibunde de animale hranite cu antibiotice isi fac mendrele mercantile in contextul consumerist de azi, o nisa din ce in ce mai mare de oameni isi doresc alternativa sustenabila.
adica acele produse provenite din surse organice, controlate, 'curate' din punct de vedere chimic, fizic, biologic, garantate.
ce frumos!
imi place ... si imi plac oamenii care fac aceasta alegere ... pentru ca inainte de a se contura pe ei, isi aleg anturajul care sa le hraneasca sufletul, corpul si mintea.
curgerea apei, ascutimea vazduhului, consecventa focului, darzenia aerului si metalicul inimii.
deseori, compania oamenilor care fac aceste alegeri este una agreabila ... insa ce nu am reusit sa inteleg este de ce energia pe care o transmit mai departe in univers ajunge sa fie in multe din cazuri, o portie de parizer prajit cu maioneza.
pentru conformitate si armonie, nu s-ar cuveni ca si rezultatele sufletului, mintii si corpului sa fie din aceeasi zona a celei din care vin inputurile in sistem?
bio in → bio out
la ce bun sa avem grija la ce bagam in gura, dar ne este aproape irelevant ce scoatem pe ea?
sau la ce punem pe noi, dar nu si la ce avem pe sub haine?
sau la cat de lipsiti de iubire suntem uneori, mai ales cand o amintim o data la trei cuvinte!
ar fi utila o autoempatie, cred ... o gura mare de aer bio care sa ne trezeasca la realitatea perfida conform careia am ajuns sa separam in toxic si bio pana si dragostea, emotia, energia, oamenii, puterea de a nu vorbi, ragazul de a sta pe loc, intelepciunea de a ne opri din gandit sau chiar instinctul.
mai stiti cand invatam despre chimia anorganica si cea organica?
in timp ce prima se preocupa de substantele cu diferenta de electricitate data de ionii pozitivi si negativi (pe scurt de atractia pura dintre elemente instabile), cea de-a doua are de-a face cu legaturile de carbon care formeaza scheletul produselor (adica structurile elementelor rezonante).
fortez o analogie si spun ca diferentele de electricitate rezoneaza cu intolerantele alimentare si umane, xenofobiile si ura, la fel cum legaturile de carbon pot fi un echivalent bun pentru principiile de viata sau angajamentele nespuse.
alternativa cea mai sustenabila de viata urbana la acest moment este si cea mai costisitoare.
iar banii multi nu se fac deloc din sursele bio, certificate si curate
dar banii sunt bani, nu? ar zice unii ... nu conteaza de unde vin, ci conteaza ce faci cu ei
asa ca suntem profund anorganici, desi ne place sa pozam in autentici.
pentru ca atunci cand uleiul care unge sistemul (banii, interesele) este toxic, cum ar putea rezultatul sa fie inofensiv?
sursa foto: deviantart
bio all inclusive!
in timp ce fabricile de outsourcing ieftin asiatic, mezelariile si crescatoriile furibunde de animale hranite cu antibiotice isi fac mendrele mercantile in contextul consumerist de azi, o nisa din ce in ce mai mare de oameni isi doresc alternativa sustenabila.
adica acele produse provenite din surse organice, controlate, 'curate' din punct de vedere chimic, fizic, biologic, garantate.
ce frumos!
imi place ... si imi plac oamenii care fac aceasta alegere ... pentru ca inainte de a se contura pe ei, isi aleg anturajul care sa le hraneasca sufletul, corpul si mintea.
curgerea apei, ascutimea vazduhului, consecventa focului, darzenia aerului si metalicul inimii.
deseori, compania oamenilor care fac aceste alegeri este una agreabila ... insa ce nu am reusit sa inteleg este de ce energia pe care o transmit mai departe in univers ajunge sa fie in multe din cazuri, o portie de parizer prajit cu maioneza.
pentru conformitate si armonie, nu s-ar cuveni ca si rezultatele sufletului, mintii si corpului sa fie din aceeasi zona a celei din care vin inputurile in sistem?
bio in → bio out
la ce bun sa avem grija la ce bagam in gura, dar ne este aproape irelevant ce scoatem pe ea?
sau la ce punem pe noi, dar nu si la ce avem pe sub haine?
sau la cat de lipsiti de iubire suntem uneori, mai ales cand o amintim o data la trei cuvinte!
ar fi utila o autoempatie, cred ... o gura mare de aer bio care sa ne trezeasca la realitatea perfida conform careia am ajuns sa separam in toxic si bio pana si dragostea, emotia, energia, oamenii, puterea de a nu vorbi, ragazul de a sta pe loc, intelepciunea de a ne opri din gandit sau chiar instinctul.
mai stiti cand invatam despre chimia anorganica si cea organica?
in timp ce prima se preocupa de substantele cu diferenta de electricitate data de ionii pozitivi si negativi (pe scurt de atractia pura dintre elemente instabile), cea de-a doua are de-a face cu legaturile de carbon care formeaza scheletul produselor (adica structurile elementelor rezonante).
fortez o analogie si spun ca diferentele de electricitate rezoneaza cu intolerantele alimentare si umane, xenofobiile si ura, la fel cum legaturile de carbon pot fi un echivalent bun pentru principiile de viata sau angajamentele nespuse.
alternativa cea mai sustenabila de viata urbana la acest moment este si cea mai costisitoare.
iar banii multi nu se fac deloc din sursele bio, certificate si curate
dar banii sunt bani, nu? ar zice unii ... nu conteaza de unde vin, ci conteaza ce faci cu ei
asa ca suntem profund anorganici, desi ne place sa pozam in autentici.
pentru ca atunci cand uleiul care unge sistemul (banii, interesele) este toxic, cum ar putea rezultatul sa fie inofensiv?
 |
| liniste organica |
sursa foto: deviantart
Comments