RALUCA MIHĂILĂ

        Nu o data am simtit ca iau foc in fata unei cozi la care astept pentru ca doamna de la casierie isi manaca tacticos gustarea in timp ce toate cele cinci colege ale ei vorbesc la telefon. Nu o data am simtit tentatia de a lovi pumni in fata magarilor de pe santiere care, prin intreruperi verbale cu iz de balast iti strica cele 3 minute din viata. Nu o data  am simtit nevoia sa strig acuzator ca a merge la mall in weekend nu este o activitate intelectuala. Nu o data mi-a venit sa urlu de deznadejde in fata actiunilor unor medici, avocati sau a altor "liberali" prin meserie.      Condens in tine insuti. Este modalitatea optima de a-ti sufla nasul in public, de a-ti rasufla usurarea ca esti un pic deosebit fata de turma, de a juca teatru in fata multimilor adunate la hahaiala si buna dispozitie futila. Incerci sa nu te abati de la norma propriului sine, deci te mentii rece in fata sub-mediocritatii neavenite dar in acelasi timp esti cald in suflet si in gand, te mentii

  Iata doar doua din gaselnitele mediatice pentru publicul de femei: acidul hialuronic si coenzima Q10 - cand ar putea fi la fel de bine excremente de cal. Nu am nici un dubiu ca mai putin de cateva procente din consumatoarele de cosmetice cu coenzima Q10* si acidul hialuronic** stiu ce reprezinta fiecare dintre ele sau au curiozitatea sa deschida un dictionar sau o pagina de google. Si ce daca nu stiu ce sunt? Atat de des se mentioneaza ambele in reclamele TV incat nici nu mai trebuie sa iti incarci memoria cu semnificatii inutile ... a auzi ceva de zeci de ori pe zi practic certifica informatia circulata si face sa devina firesc a nu se mai concepe realitati care sa nu le contina; aici, creme sau unguente.  Practic daca nu ai hialuronicu' si Q10-le in pori ori pe tegument, nu existi, esti din alt film.   De altfel cele doua cuvinte apar in topul cautarilor google, dar la stilul: cuvant cautare: coenzima Q 10 -> afisare pagini cu produse care contin coenzima Q10 -> cli

Ma doare sa dor. Noroc mare ca timpul netezeste amintirile taioase, altfel ne-am fi intepat de multe ori in colturile aflate la confluenta realitatii cu utopia personala a universului visat. Uniformizate insa, devin suportabile. Avem atata loc in jur, atatea pompe cu care sa ne catapultam in afara abisului intrinsec ... Nu e ciudat sa pui mana la ochi din cauza "luminii prea puternice" cand totul in jurul tau, de fapt, emana bezna? Da, a-ti spune oful risca sa te faca sa pari penibil in fata celor care nu stiu cum se evadeaza dintr-un spatiu liber. empatia fata de un viitor care e pe drum

     Am auzit azi de dimineata (de fapt tot aud de cateva saptamani dar de abia azi a ajuns mesajul la mine :D) o reclama la Ginkoprim care suna cam asa: "Sunt eu, cea care te face sa te intorci din drum: uitarea ". Pentru mine formularea aceasta pare la prima vedere un semi-nonsens intrucat nu are cum ceva la care uiti sa te gandesti, si ceva care prin definitie te face sa uiti de toate, un fenomen independent de vointa ta, sa te determine sa faci ceva ... la modul abstract insa, da, fenomenul uitarii, DOAR atunci cand se instaleaza in constiinta prezentului, te face sa te gandesti in urma si sa incerci aducerea aminte.      Oricum, pastrand logica semi-nonsensului de mai sus, m-am gandit la ceva pasibil de mai multa logica : nu cumva amintirea este cea care ne face sa mergem inainte, sa ne continuam drumul? DA, fara nici un dubiu si mai ales pentru ca in spatele ei exista si un mecanism de autoaparare, de conservare, de prezentare: nu tinem minte totul, ci doar ce conside

" Simplu poate fi mai dificil decat complex. Trebuie sa exersezi mult, pentru a reusi sa gandesti aerisit si simplu". (BusinessWeek, 25 mai 1998) "Nu ma intereseaza sa fiu cel mai bogat om din cimitir...Vreau sa ma duc noapte la culcare si sa-mi spun ca am facut si azi ceva extraordinar...asta conteaza pentru mine" (The Wall Street Journal, 25 mai 1993). "TESTAMENTUL" LUI STEVE JOBS - momentul Standford 2005 "Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre cele mai bune facultăţi din lume. Eu nu am terminat niciodată facultatea. Să fiu sincer, acesta este momentul în care mă simt cel mai aproape de absolvirea unei facultăţi. Azi, vreau să vă spun trei lucruri din viaţa mea. Atât. Nu e mare lucru. Doar trei poveşti. PRIMA POVESTE. Am renunţat la Colegiul Reed după primele şase luni. Totul a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o studentă tânără şi nemăritată şi a decis să mă dea spre adopţie. Ea voia foarte m