Ba da. ba nu

intalniri adolescentine sau nu, cele mai intransigente si nabadaioase din iubiri au in prim plan razgandirile ca laimotiv

ba da, ba nu
un joc al contrazicerilor asumat de ambele parti.

la un moment dat, unul din 'jucatori' alege sa se tina de cuvant si sa puna in practica 'asa nu'
soc si panica!

ce este de condamnat?
(pentru ca in mod cert lumea se va grabi sa gaseasca vinovati, in special jumătatea care "și-a luat-o")
ca in sfarsit cineva isi respecta angajamentele sau ca acelasi 'cineva' rupe ritmul unui joc in care s-a incetatenit tacit ca jocul continua, oricat de dureros devine?

eu nu as cauta vinovati
cel mult, as pune intrebari
si as incepe cu un de 5 ori 'de ce?'-uri adresate celui ofensat ca cineva i-a spus 'nu' si chiar s-a tinut de cuvant

cat de alienat sau autosuficient  sa fiicat sa iti creezi propria-ti normalitatea din turnul căreia sa consideri condamnabila respectarea unei declaratii, in detrimentul conventiei unui joc 'de societate'?

Comments

Anonymous said…
Atat de alienat incat sa consideri fiecare limita o provocare, incat sa crezi ca nu exista bariere de netrecut ci doar compromisuri spre negociere, atat de alienat incat sa ai o limita a nu-ului repetitiv, si sa alegi sa taci in fata unui refuz in asteptarea unei explicatii sau a unei contraoferte mai degraba decat bombardarea cu de ce-uri intr un subiect deja stanjenitor.
Personal consider "nu" o provocare si aleg sa fiu cel care impinge orice mai departe dar mai si obosesc din cand in cand. Poate e doar o faza si are nevoie de putin ajutor sau macar de o incurajare.