RALUCA MIHĂILĂ

am aflat de existenta unui sport care se numeste deepwater solo si care presupune catararea cat mai sus posibil pe stanci din apropierea marilor, de unde apoi pur si simplu te lasi sa cazi in apa. evident, cazatura este controlata, altfel riscurile sunt majore. mi se pare un bun mod de a trai viata si l-as numi deepwithin solo te inalti provocandu-ti toate limitele pentru ca apoi sa iti constati cu adevarat inaltimile, in cadere. si in functie de cat de mult iti ia sa ajungi jos. ideal este sa tot cazi, sa nu ajungi niciodata inapoi si sa nu iti mai intrevezi punctul de plecare. si cel mai important este ca in permanenta te uiti inainte, chiar si atunci cand iti propui sa cazi. inapoiul cu care intri in contact odata ce incepe caderea ramane un simplu cuantificator al propriei vieti, fara a se constitui in trecut cateodata viata se cere traita din toti rarunchii si alterori pur si simplu traita sportiv

exista mediul controlat pe care mi-l aleg ca zona de desfasurare a zilelor si ma simt (mentinuta) in viata ... ... pana la limita momentelor in care ma gandesc la mediul necontrolat, nelimitat in afara zonei de confort si totusi nu. dar in care nu mai incerc sa inot am incercat, eram foarte aproape de a ma pierde, m-am adunat si acum ma tin in saculeti, taiata marunt si pusa in formol sunt un peste alungat fie de valuri, din nestiinta mea de a le infrunta taria, fie de fauna oceanului cu care nu am reusit sa comunic ... si ajuns pe un mal ... si de pe mal ma uit cu jind la apa de care am nevoie sa imi mai trag putin sufletul cateva picaturi si imi irig constiinta pentru urmatoarele cateva zile. dar cel putin stiu unde sunt si de unde ma iau. practic malul e in intregime al meu ... dar eu sunt tinuta in prizonierat la limita cu marea din cauza dependentei fizice de apa la ce bun infinitul daca finitul te tine de gat? da, este bun pentru iluzii, care oricat ne-ar

partea buna cand razi sfecla rosie este ca nu vezi cand te tai cum ar fi sa nu lucram cu toate simturile? daca doar am auzi, mirosi ori gusta, ne-am rade mainile si ne-am manca pe noi insine daca doar am vedea, ne-am opri cand n-am mai avea cu ce sa tinem sfecla daca doar am simti tactil, ne-am opri la timp. cand nu uitam de atingeri ramanem in siguranta

in gradina unei biserici, langa 'morti" si 'vii' se vand patrunjel si marar proaspete ... in miros de verdeata pentru ciorba, vine organul - bai, ia, aveti autorizatie sa vindeti aici? - hai dom'le, sa fim crestini! facem si noi un ban cestit, nu furam, nu batem. zi mersi! - da, zic. da' autorizatie aveti? vine un client - cum dati patrunjelul? negustorul: - la patru legaturi a cincea e fara bani. - pai vreau doua - nu mai bine iei patru si a cincea n-o platesti? organul isi aduce aminte ca e acolo: - autorizatie ai, omule? - lasa-ma bre, nu vezi ca nu ma inteleg cu asta? iei patru sau ma lasi? m-am trezit facandu-mi cruce ... doar e duminica si am trecut pe langa o biserica.     la nici 100 metri, dau de o doamna bagata (scuzati) intr-o grupare de copaci de la marginea strazii pentru a culege ceva ... se ridica pe varfuri, isi calcula distantele de la care sa actioneze cu impact, tragea de crengi, rupea din ele niste ceva-uri

parere colectiva: cine este sincer si cine vorbeste, se expune, devine vulnerabil, se deschide si lasa loc pentru "pradatori" tacutii sunt cei care isi aleg modalitatea de a-si expune mutenia iar unii aleg sa o vorbeasca

inchide ochii si asculta sunetul mouse-ului ... sau al scanner-ului de la casele de marcat ... sau al claxoanelor din orele de varf ... sau al usilor glisante la impactul cu senzorul ... sau cel mai bine al radiatiilor, ele se aud cel mai bine. acolo suntem cu libertatea,  fix la intersectia asta fonica ... ... din care te extragi ca pe o minge castigatoare absorbita de pompa de aer dintr-o urna de Loto si apoi te bagi pe un culoar al linistii si luminii si contrabalansului fata de toate aceste sunete si stai acum deschizandu-ti ochii pentru ca doar cand nu mai ai ochii mintii deschisi ajungi sa intrevezi ceva cu retina. si chiar si atunci imaginea e rasturnata nimic din ce trebuie vazut nu se lasa prada unor bieti ochi. nimic

momente in care fascinatia pentru un om, o idee, o imagine pare sa taie in carne vie toate convingerile adunate de ani buni in concluzii luate de la sine oricum concluziile sunt...volatile, nu? aproape te lepezi de tot de cel care erai sigur ca esti ... ca sa fii un altul, nou, care te surprinde pentru ca, desi sigur pe tine pana atunci, accepti sa te lasi modificat tot sigur pe tine, culmea :) dar e un om nou care iti place maxim si esti el, omul asta nou pana cand fascinatia se metabolizeaza, devine doar o alta experienta care atrage o noua concluzie luata de la sine si asa constati ca se face o viata adica din momente in care automatismele sunt intrerupte brusc de elementele care de fapt fac diferenta   am simtit la un moment dat dispret pentru un anumit comportament am vazut, mi-a displacut, am intors spatele un om care ... facea, zicea, urla, transmitea, traia ... intr-un anume fel. pana cand am ajuns sa inteleg totul si sa consider ca exista rati

1 mai ... odihna ... plaja ... nisip ... soare ... caldura ... adiere de vant ... ploaie ... nori ... udatura ... spalat vase ... farfurie ... bucatarie ... mic dejun ... familie ... concediu ... nou ... experienta ... invatatura ... profesor ... chemare ... materie ... planeta ... univers ... mare ... mic ... om ... Ohm ... fizica ... chimie ... magnetism ... atractie ... poli ... opus ... numitor comun ... suprapunere ... lentile ... perspectiva ... viziune. am o viziune de 1 mai. e ok si sa nu mergi la mare.