RALUCA MIHĂILĂ

opinam diferit pe anumite teme date. Nu stiu daca asta inseamna ca suntem nestatornici, sau imprevizibili, sau ciufuti, sau oportunisti in raport cu propriile stari emotionale, dar cert este ca putem sa sustinem azi o pledoarie pro ceva, pentru ca a doua zi, daca apele sufletesti in care ne scaldam sunt putin diferite, sa gasim toate argumentele contra aceluiasi ceva. Ceva ce doar oamenii fac - se razgandesc. Si aceasta fie pentru ca le-o solicita substanta din care sunt facuti, fie pentru ca au auzit niste stiri ciudate la televizor, fie pentru ca o persoana in care se incred le-au zis ca sunt idioti, fie pentru ca le-a picat rau mancarea de la pranz, fie ca au primit o observatie profesionala care le-a rasturnat scara de valori, fie ca, fie ca...toate sunt in fond si la urma urmei un context care influenteaza o decizie gata de a fi sau nu luata. Ma intreb insa, dincolo de starile noastre de moment, ce alti posibili parametri (dincolo de argumente) ar mai interfera cu deciziile pe

Nu putem fi trasi la raspundere pentru ceea ce gandim sau simtim. Legat de actiunile noastre insa, cu totul alta poveste ... totul trebuie asumat. Au facut chiar si legi pentru asta :) Asa gandeste societatea si noi alaturi de ea - cand este vorba de altii, de "ceilalti". Din contra, unii ar opina ca noi putem sa ne tragem pe noi insine la raspundere daca nu actionam tocmai in directia a ceea ce simtim. Legile aici poarta numele de principii personale. Asa gandim noi cand este vorba de noi. Ma intreb cati dintre noi chiar traiesc in societatea din care, cel putin teoretic, fac parte. Si ma mai intreb cati considera ca au ramas datori. Cati vor sa ramana datori. Si cel mai important, cui.

      Este absolut de necontestat dreptul daca nu chiar obligatia morala fata de specia umana, la evolutie. Indiferent despre ce domeniu vorbim, este cumva in natura lucrurilor sa se gaseasca in fiecare generatie de indivizi niste domni destepti care, in timp ce restul o ard aiurea si se limiteaza la a duce mai departe specia din punct de vedere cantitativ, reusesc sa mai bifeze o etapa de confort existential pe scara evolutiei. Insa dincolo de acest element inovativ al fiecarei epoci si fara de care noi, cei de acum, suntem mai evoluati decat erau societatile din epoca moderna care la randul lor erau "parfum" fata de evul mediu, raman si vor ramane mereu valabile niste realitati independente de capetele luminate ale fiecarei perioade in parte. Si care in esenta nu fac decat sa apropie specia umana de toate celelalte forme de viata. Si in mod evident, ma refer aici la inzestrarea fizica de a face lucruri, capacitatile congenitale de a ne putea folosi de corpul nostru si de a-

       Fericirea ne-o alegem.      Sunt ferm convinsa de faptul ca indiferent de predispozitia congenitala inspre un tip de comportament sau altul, fiecare dintre noi isi dozeaza singur, dupa bunul plac si pe parcursul intregii vieti picaturile de fericire pe care si le doreste astfel incat in final sa se considere implinit. Da, am formulat bine desi pare exprimat prost. Deseori ne credem mai fericiti decat suntem cu adevarat pentru ca avem la "indemana'' lobul frontal al creierului cu rol primordial in a ne oferi imunitatea psihologica de care avem nevoie pentru a merge inainte in viata. Cu ajutorul acestei portiuni de creier reusim sa simulam niste experiente pe care nu este nevoie sa le mai incercam pentru a constata ca sunt neplacute sau din contra, placute. Ati mancat vreodata inghetata din pateu de rata? Anticipam deci niste reactii personale urmare a unor actiuni inca neindeplinite - astfel empatizam enzimatic si nervos cu anume rezultate pe care le putem simti a

"Acum un an am cunoscut un om caruia i se terminase norocul si m-am gandit ca il pot ajuta. Nu stiu daca l-am ajutat (...) [pentru ca] starea sa mentala si generala sunt la fel de precare ca in ziua in care ne-am intalnit. Unii oameni imi spun ca l-am ajutat. Sunt experti in sanatate mentala care imi spun ca simplul act de a fi prieten cu cineva ii poate modifica procesele chimice din creier, ii poate imbunatati functionarea in societate. (...) Nu pot vorbi in numele sau in aceasta privinta. Poate ca prietenia noastra l-a ajutat. Dar poate ca nu. Pot, totusi, sa vorbesc in numele meu. Pot sa va spun ca fiind martor al curajului lui, al umilintei sale, al increderii in puterea artei sale, am invatat demnitatea de a fi loial unui lucru in care crezi. De a crede, fara indoiala, ca te va duce acasa." fragment "The Soloist"

Asa numitul "testament in viata".* Decizia de a lasa viata din TINE sa isi ia singura cursul. Curajul de a te raporta doar la cat de mult te poti ajuta singur.  Dorinta de a nu fi "bombardat" cu terte ruperi de ritm.  Preferi sa nu reinvii odata ajuns prin propriile "mijloace" la punctul mort . O bruscare mecanica de natura sa iti cutremure ori coaca teasta nu ar fi cea mai eleganta modalitate de a urla "ba vreau sa traiesc!". Este o manifestare a unui act de vointa prin care propriile limite devin o definitie cu subiect si predicat.  *un document prin care un bolnav refuza mentinerea sa in viata cu ajutorul apartelor in care de infarct sau insuficienta respiratorie. Este un act de vointa care nu implica influentarea in nici un fel a unui tratament medical, cu exceptia respiratiei artificiale sau a metodelor de prim ajutor.

      Cu exceptia persoanelor incapabile sa creeze o minima inlantuire logica ideatica ori sa aleaga intre mai multe alternative posibile, de departe cel mai simplu lucru in lumea asta este sa ai pareri despre ... si sa le lansezi cu viteza luminii in directia celor care se constituie in subiecti ai acestor pareri. Chiar si presupunand ca exista o doza de empatie undeva la mijlocul distantei intre aerul re(in/ex)spirat de tine si cel ex(re/ins)pirat de "nebun", parerile tale raman si sunt condamnate sa ramana exact asta: pareri, consideratii, idei, conceptii despre ... Habar nu ai si habar nu vei avea vizavi de orice posibil de ce ... Poti doar sa lansezi din cand in cand, cu portavocea unei constiinte empatice, o sudalma de tipul "dobitocule, asta se vede de aici, de unde stau eu (la adapost de trairile tale)". Si aceasta ca si cand ai avea dreptul (sau chiar obligatia!) sa compari viata ta cu a altora nestiind care e rostul "calatoriei" lor. Stim, creie

“Trebuie sa fii pe moarte pentru a intelege. Exista acel punct la care ajungi si dincolo de care moartea nu mai este infricosatoare. Ce incepe sa te sperie este speranta, pentru ca nu mai este reala. Chiar daca ar gasi un leac, este prea tarziu pentru mine. Iar a ma agata de speranta nu ma face decat sa ma simt mai singura. Nu mi-e teama de asta! Viata este de preferat mortii … pana nu mai este.” (cuvintele unei bolnave de cancer in stadiu final care a solicitat medicilor curanti sa o eutanasieze in spital).       Ca viata este scurta, dura, complexa si are multe aspecte, o stim déjà, nu este nici o noutate, mai ales pentru cei care nu a fost nevoie sa se zbata nici o secunda pentru ea si care au primit-o “la cheie”. Ca ceea ce nu este greu nu merita, stim, ni se spune de cand suntem mici cand nu avem chef sa ne facem temele sau sa ne continuam lectiile de chitara. Da, asa este viata indiferent de optica optimista / pesimista pe care alegem sa ne-o administram zilnic - un adev

celulara, tisulara, organica, trupeasca. emotionala. conceptuala. personala, intima. Din punct de vedere medical, s-ar spune ca te aperi. Prin anticorpi. Din orice alt punct de vedere, s-ar spune ca te aduni, iti alipesti fractiunile de sine pentru a redeveni TU. Deci oricum ai lua-o, inseamna acelasi lucru. Doar ce culoare este recomandabil sa porti impotriva deochiului? :) Hematiile = o bariera a sinelui pentru sine

      Cum de multe ori pot afirma despre unii oameni din jurul meu ca nu sunt mai mult decat niste gaini odioase, as indrazni si o catalogare. Este deja arhicunoscuta tipologia oualor* comercializate:  - cele marcate cu cifra 3 - oroare chimizata - provin de la gaini crescute in baterii (ouătoarele sunt înghesuite în cuşti suprapuse) - cele marcate cu cifra 2 - nocivitate controlata - provin de la gaini crescute la sol (găinile sunt crescute în hală, libere) - cele marcate cu cifra 1 - pret-a-manger - provin de la gaini crescute in aer liber (găinile sunt crescute în hale, dar au acces continuu în aer liber pe tot parcursul zilei) - cele marcate cu cifra 0 - minciuni comerciale care seaca buzunarele celor suferinzi de ortorexie - ouale ecologice - produse de găini crescute în ferme ecologice şi hrănite cu furaje care nu conţin făinuri proteice de origine animală, aditivi, conservanţi sau coloranţi sintetici).       Tot asa, vazand in juru-mi oameni de la emo la intelectuali marcanti, p

      Cat de siguri suntem ca cei despre care afirmam  si-au pierdut mintile sunt de fapt cei care si-au pierdut mintile? Si noi de fapt le-am pastrat de ce? si in raport cu ce? cu cei despre care suntem convinsi ca nu le mai au? Ne raportam cumva sanatatea mentala la cei care aleg sau ajung sa isi exploateze alti lobi, altfel spus raportam cauzal "noi suntem"  la < pentru ca >  "ei nu sunt"?        Cum vine asta, sa definesti existenta a ceva in tine prin absenta acelui ceva in altcineva? Nu ar fi asta echivalent cu: - Cat de prost poti sa fii? - Atat cat de destept nu pot sa fiu. sau  -Cat de prost poti sa fii? - Atat cat de prost nu poti fii tu.       Ambele variante presupun un fel de 1-x = 1-x , ceea ce este o tautologie nu doar nefericita cat paguboasa, intrucat iti da senzatia ca intr-adevar stii despre ce vorbesti, ca il cunosti pe x . Cand de fapt...       De ce, spre exemplu, nebunia cuiva care face tampenii pentru un vis personal este scuzabila,