Noua moralitate

valori si principii de viata, moralitate, directii etice, corectitudine, conduita civica
da, mama cat mai discutam despre ele!
mai exact, discutam despre cum ne pierdem niste repere in marea de tumulturi: corporatist, consumerist, pecuniar si "orientat spre rezultat", ipocrit si doritor de recunoastere sociala, de statut, de prestigiu

facem nefacute pentru ca apoi sa mai citim un psalm, sa aprindem o lumanare la biserica, sau si mai si, din lipsa de timp sa facem o cruce cu limba in drum spre casa, doar-doar cel-de-sus isi aminteste de noi
caci, nu-i asa, trebuie sa ne iubeasca chiar daca noi uitam de el, ca de-aia e acolo, sa ne aiba in paza in orice conditii
religia ne ofera un culcus comod din acest punct de vedere - orice am face, suntem la adapost de ranchiuna dumnezeiasca si de orice fel de reprosuri
chiar daca ni s-au oferit poruncile "datatoare" de ghidaj, avem un fond important de unde pornim inspre pacate: vom fi aprioric iertati de o energie exterioara noua
religia lasa insa un vid dincolo de aceasta consolare: iertarea de sine.
in lipsa celei din urma, prima isi pierde orice valoare si de fapt nu rezolva decat un biet proces de delegare a unei responsabilitati greu de dus
inchizi ochii si speri sa treaca repede sau ... taci si lasi timpul sa rezolve lucrurile de la sine
sigur ca este confortabil ca atunci cand tu nu esti bine cu tine, sa cauti alinare in afara
in ciuda credintei in prezenta celei dintai (extrinseci), daca nu exista a doua (intrinseca), confortul ramane cel mult conjunctural

educatia ar trebui sa isi spuna si ea cuvantul ... dar daca ma uit in jur, vad putinatate.
autoritatea pe care am avut-o de cand am fost mica (de la educatoare, invatatoare, profesori, lectori, la mentori) a reusit sa imi insufle niste norme cu care sa defilez in fata lumii
aceste norme, insa, nu au rezonat intru totul cu lumea mea interioara care nu vedea drept corect sa fim certati cand incercam sau cand gresim, sa existe preferinte in notare, sa existe parti-pris-uri acolo unde eu vedeam nevoia de incurajare a diversitatii.

familia este locul de pornire si in final, arsenalul de energie din care iti primesti puterea atunci cand pari sa nu mai ai puncte de sprijin.
sau cand pur si simplu nu mai stii cine esti
familia, istoria personala, amintirile sunt ancorele care te mentin aici, in practicalitatea unei vieti din care te simti cateodata expulzat
as zice ca moralitatea nu se schimba in timp si nu depinde de reperele societale
furtul e furt, indiferent daca apare in timpul revolutiei industriale sau in al celei digitale

autoritatea de la a doua viata pe care ne-o alegem cand decidem sa lucram intr-un context profesional este un alt pilon etic
sau ar fi util sa fie, atata vreme cat ne afiliem companiei in care lucram si avand in vedere ca interactionam un sfert din viata noastra cu echipe de oameni alaturi de care schimbam, putin cate putin, lumea.
pentru ca viata profesionala are un scop eminamente mercantilist, etica de acasa (axata pe valori) scapa uneori printre urechile acului de business din targ.
in numele banilor si al scopului de a pastra nestingherit aspectul tranzactional al colaborarii profesionale (pastrare angajati intr-un context sigur, asigurare de venit, de profit, de vizibilitate si acces la resurse), morala care ne conduce poate risca sa fie cea prin care "din fabrica nu se fura doar ce depaseste gabaritul portii"
avem aici, cred eu, o noua morala: cea conjuncturala prin care ne motivam niste gesturi pe care le facem prin detasarea noastra de context ("asa se face aici", "asa mi s-a cerut", "daca nu ma plateste cum merit, imi iau singur").
chiar daca mana noastra scoate castanele din foc, cumva credem ca suntem disculpati de imprejurari
in acelasi mod, daca avem posibilitatea sa schimbam ceva in bunul mers al lucrurilor, prin puterea financiara pe care o puteam avea la un moment dat, ne implicam in proiecte sociale care aduc un impact pozitiv in societate - superb, atata vreme cat dupa aceea nu facem o campanie de imagine despre cat de mult bine facem noi in lume.

autoritatea statala si moralitatea pe care ne-o transmite ea nu au nici o legatura cu ce se intampla in vremurile lui Socrate
asa incat, nu as insista pe ce ne transmit institutiile statului pe acest plan

prietenii si cercul moral al oamenilor care ne fac si carora le facem bine fiind noi insine este, probabil, cel mai frumos context de punere laolalta a mai multor personalitati care nasc ceva frumos.
in ciuda valorilor comune, a preferintelor impartasite de noi toti, a intelegerii si tolerantei reciproce, avem parte si de prieteni care accepta compromisurile morale de la birou, care au nevoie de bani mai mult decat de o lume mai buna, care inchid ochii la nedreptatile pe care le-ar ataca in plen daca nu le-ar fi teama, care prefera sa mearga la mall in ziua alegerilor pentru ca "nu mai pot" si prefera sa isi foloseasca weekendul pentru ei, nu pentru tara, care dau like-uri pe retelele sociale pentru a primi share-uri, care contribuie la productiile de publicitate din industrii ce provoaca boli sau care incurajeaza si ies la masa cu reprezentanti ai unor companii pe care le critica, doar pentru ca "si banii lor sunt buni".

moral, amoral, imoral
exista drepturi care ii protejeaza pe toti cei trei de mai sus
(imoralitatile isi ascund protectia in non interdictia faptelor reprobabile; nu este de ajuns sa legiferezi ce sa faci, daca nu amendezi alternativa)
in numele unei etici a tolerantei, oferim drept de exprimare tuturor, inclusiv fortelor opuse carora le setam cadrul pentru un meci de box pe cinste!
urmarea? nu mai stim uneori cine cu cine joaca, si nu mai intelegem de ce am permis acest meci, mai ales cand nu ne place cine castiga.

asa cum consideram ca totul "depinde", tot asa minciuna a inceput sa fie scuzabila ocazional, mai ales atunci cand "scopul este maret"
personal, nu vad scop maret care poate ramane astfel atata vreme cat are la temelie un neadevar
dar, nu-i asa, Doamne fereste sa aflam ca, de fapt, exista!

pe fondul schimbarilor carora le supravietuim, ne-am lansat intr-un demers amplu de a ne a explica ce se intampla cu noi, de a intelege cum reperele noastre au ajuns pe nicaieri, cum lumea e cu susul in jos.
in numele tolerantei, am lasat nuantele sa se exprime in lumea lui alb-negru si ele au acceptat provocarea.
iar acum ne intoarcem la baza printr-o aporie a pudibonderiei ultrapuritaniste.

cred ca noua moralitate este fluida si este cea reformulata de fiecare dintre noi la intersectia personala a utilitatii cu sensul.
iar prin punerea laolalta a acestor moralitati subiective ajungem la un organism viu al unei noi etici societale care nu doar ca isi trage seva din preceptele antice, sanatoase si regenerative, dar care se va si intoarce la ele imediat dupa ce finalizam bezmeticeala cautarilor framantate de nonsens.

Jaison Cianelli, Mother Earth