active necorporale
in ciuda familiaritatii pe care o presupune apropierea intre oameni, precum si a faptului ca lucrurile spuse deschis elimina stresul unui necunoscut negricios care poate naste demoni, consider ca doi oameni care se iubesc nu ar trebui sa isi povesteasca tot trecutul.
de ce?
1. adesea ne e teama de ce nu stim, dar asta nu e un motiv suficient pentru a devoala orice, doar de teama temerii celuilalt. Trecutul meu nu are rolul sa tempereze fricile nimanui si nici sa satisfaca, bunaoara, curiozitati. Trecutul meu are rolul de a ma fi facut cine sunt, atat.
2. pentru ca inevitabil judecam; si cu atat mai mult cand iubim, judecam ce se intampla in caminul nostru prin prisma lucrurilor cu care vine fiecare din noi. Iar a analiza cu mintea de azi ce a facut o minte tanara in afara unui context din care sa facem parte, lasa si mai mult loc de zazanie si potential de neintelegeri si frustrari
3. pentru ca my past is mine to keep, not anyobdy else's to know.
4. pentru ca orice destainuire va da nastere dorintei de lamuriri, de explicatii. Trecutul meu este in mine, este privat, este personal, a fost transformational, intentional si extrem de intim. De ce mi l-as trada, facand disectie pe el si mai ales, justificandu-l in fata altcuiva?
5. pentru ca ce e bine pentru cineva nu este in mod obligatoriu bine pentru celalalt, de aici si multe neintelegeri in explicatii
6. pentru ca nu poti ne-spune lucruri, odata ce le-ai impartasit. Si orice spunem sau auzim ramane intiparit, mai cu seama adevarurile care contravin flagrant lui 'nu te credeam asa'. Pai nici nu sunt, eram!
7. pentru ca trecutul cel mai relevant intr-un cuplu si la care amandoi trebuie sa aiba acces 100% este doar cel facut impreuna.
8. pentru ca odata stiute, niste adevaruri sensibile pot deveni argumente dureroase intr-o discutie in contradictoriu
9. pentru ca imaginatia pe care o poate starni un element 'picant' este samanta unui viitor teren minat
10. pentru ca, in cazul unui fond revendicativ (''vreau sa imi spui, iti va face bine, o sa vezi''), storytelling-ul fortat este golit de orice empatie cu povestea ori cu interlocutorul; daca apare, aceasta relatare a trecuturilor ar trebui sa vina pe un fond de incredere care incurajeaza destainuirile, nu sa fie ea cadrul din care sa se nasca increderea. Daca aleg sa am incredere in tine, o fac fara sa iti cer trecutul ca dovada sau fara sa o conditionez de ce ai facut inainte sa ne cunoastem.
11. pentru ca daca nu pastram ceva doar al nostru, ne diluam insasi esenta in adevaruri articulabile. Cu totii meritam un coltisor al nostru, in care sa ne retragem pentru a fi singuri... cum ar fi ca atunci cand vrem sa ne ducem acolo, sa ne astepte cineva cu o cafea? Cele mai sincere si adanci experiente sunt cele dincolo de cuvinte si ori de cate ori le inchidem in concluzii riscam sa le ratam sensul; cu atat mai mult, riscam sa le trunchiem in incercarea de a le relata oricui e curios sa le auda.
12. pentru ca intimitatea inseamna si luarea in brate a unui om care cunoaste sanitatea pastrarii lui pentru sine, stiind astfel sa se ofere si mai bine atunci cand are cui si simte ca e momentul sa o faca
13. pentru ca a nu cunoaste trecutul nu inseamna ca nu cunosti persoana, ci, din contra, ca nu vei pune intre tine si ea, lupa prejudecatilor legate de cine a fost pana la tine.
14. pentru ca suntem inzestrati cu tentatia de a (ne) compara, este un shortcut mental adaptativ la supravietuire ... si cu un trecut plin al celui din fata noastra, nu facem decat sa ne cream singuri noi motive de a ne compara si de a ne cladi frustrari (daca suntem sub nivelul mediu) sau orgolii (daca suntem peste). Si atat frustrarile cat si orgoliul sunt apanaje ale defectarii fundamentului sanatos unui cuplu.
15. pentru ca poti deschide o singura data Cutia Pandorei.
16. pentru ca cei cu adevarat discreti sunt cei care inteleg nevoia altora pentru discretie. It takes one to now one.
Cred ca cei care au apucat sa isi spuna unul altuia trecutul, unless sunt oameni perfect echilibrati si care se contin, deja trebuie sa inceapa sa repare lucruri la relatia lor in loc sa isi canalizeze energia pentru a-si construi viitorul trecut comun.
Viata impreuna incepe de la zero-ul primei noastre priviri, nu de la prima noastra experienta de viata in compania altcuiva.
La fel cum cred ca cei care inca nu au apucat sa faca asta si se intreaba daca sa faca primul pas pe taramul povestilor nemuritoare, ar fi util sa se gandeasca la motivatia reala din spatele dorintei de a se arata dispusi sa deschida usa riscului de a fi nevoie sa se justifice pentru ceea ce sunt.
de ce?
1. adesea ne e teama de ce nu stim, dar asta nu e un motiv suficient pentru a devoala orice, doar de teama temerii celuilalt. Trecutul meu nu are rolul sa tempereze fricile nimanui si nici sa satisfaca, bunaoara, curiozitati. Trecutul meu are rolul de a ma fi facut cine sunt, atat.
2. pentru ca inevitabil judecam; si cu atat mai mult cand iubim, judecam ce se intampla in caminul nostru prin prisma lucrurilor cu care vine fiecare din noi. Iar a analiza cu mintea de azi ce a facut o minte tanara in afara unui context din care sa facem parte, lasa si mai mult loc de zazanie si potential de neintelegeri si frustrari
3. pentru ca my past is mine to keep, not anyobdy else's to know.
4. pentru ca orice destainuire va da nastere dorintei de lamuriri, de explicatii. Trecutul meu este in mine, este privat, este personal, a fost transformational, intentional si extrem de intim. De ce mi l-as trada, facand disectie pe el si mai ales, justificandu-l in fata altcuiva?
5. pentru ca ce e bine pentru cineva nu este in mod obligatoriu bine pentru celalalt, de aici si multe neintelegeri in explicatii
6. pentru ca nu poti ne-spune lucruri, odata ce le-ai impartasit. Si orice spunem sau auzim ramane intiparit, mai cu seama adevarurile care contravin flagrant lui 'nu te credeam asa'. Pai nici nu sunt, eram!
7. pentru ca trecutul cel mai relevant intr-un cuplu si la care amandoi trebuie sa aiba acces 100% este doar cel facut impreuna.
8. pentru ca odata stiute, niste adevaruri sensibile pot deveni argumente dureroase intr-o discutie in contradictoriu
9. pentru ca imaginatia pe care o poate starni un element 'picant' este samanta unui viitor teren minat
10. pentru ca, in cazul unui fond revendicativ (''vreau sa imi spui, iti va face bine, o sa vezi''), storytelling-ul fortat este golit de orice empatie cu povestea ori cu interlocutorul; daca apare, aceasta relatare a trecuturilor ar trebui sa vina pe un fond de incredere care incurajeaza destainuirile, nu sa fie ea cadrul din care sa se nasca increderea. Daca aleg sa am incredere in tine, o fac fara sa iti cer trecutul ca dovada sau fara sa o conditionez de ce ai facut inainte sa ne cunoastem.
11. pentru ca daca nu pastram ceva doar al nostru, ne diluam insasi esenta in adevaruri articulabile. Cu totii meritam un coltisor al nostru, in care sa ne retragem pentru a fi singuri... cum ar fi ca atunci cand vrem sa ne ducem acolo, sa ne astepte cineva cu o cafea? Cele mai sincere si adanci experiente sunt cele dincolo de cuvinte si ori de cate ori le inchidem in concluzii riscam sa le ratam sensul; cu atat mai mult, riscam sa le trunchiem in incercarea de a le relata oricui e curios sa le auda.
12. pentru ca intimitatea inseamna si luarea in brate a unui om care cunoaste sanitatea pastrarii lui pentru sine, stiind astfel sa se ofere si mai bine atunci cand are cui si simte ca e momentul sa o faca
13. pentru ca a nu cunoaste trecutul nu inseamna ca nu cunosti persoana, ci, din contra, ca nu vei pune intre tine si ea, lupa prejudecatilor legate de cine a fost pana la tine.
14. pentru ca suntem inzestrati cu tentatia de a (ne) compara, este un shortcut mental adaptativ la supravietuire ... si cu un trecut plin al celui din fata noastra, nu facem decat sa ne cream singuri noi motive de a ne compara si de a ne cladi frustrari (daca suntem sub nivelul mediu) sau orgolii (daca suntem peste). Si atat frustrarile cat si orgoliul sunt apanaje ale defectarii fundamentului sanatos unui cuplu.
15. pentru ca poti deschide o singura data Cutia Pandorei.
16. pentru ca cei cu adevarat discreti sunt cei care inteleg nevoia altora pentru discretie. It takes one to now one.
Cred ca cei care au apucat sa isi spuna unul altuia trecutul, unless sunt oameni perfect echilibrati si care se contin, deja trebuie sa inceapa sa repare lucruri la relatia lor in loc sa isi canalizeze energia pentru a-si construi viitorul trecut comun.
Viata impreuna incepe de la zero-ul primei noastre priviri, nu de la prima noastra experienta de viata in compania altcuiva.
La fel cum cred ca cei care inca nu au apucat sa faca asta si se intreaba daca sa faca primul pas pe taramul povestilor nemuritoare, ar fi util sa se gandeasca la motivatia reala din spatele dorintei de a se arata dispusi sa deschida usa riscului de a fi nevoie sa se justifice pentru ceea ce sunt.
Comments
Ce faci daca esti de partea cealalta? Daca totusi primesti informatia desi tu nu vrei asta? Daca se asteapta si de la tine acelasi lucru?