Misfit

Adica inadaptare adaptata la context.
Ceea ce inseamna ca, desi nu simti ca te potrivesti in vreun loc, vrei sa apartii.
Si atunci incepi sa faci rabat, sa te ascunzi si sa te estompezi, sa pui in valoare si sa dezvolti ce 'se cauta', sa devoalezi, sa evoluezi sau involuezi - dupa caz, sa pui masti si sa ridici ziduri, sa faci compromisuri si chiar sa constati ca iti place ceea ce nu credeai ca ti-ar placea. Pe scurt, sa te adaptezi. 
In loc sa cauti pana gasesti, te schimbi si te ajustezi la imprejurari, pentru ca daca nu, riscul ar fi sa ajungi sa cauti o viata intreaga.
Ceea ce oricum faci, dar macar sa nu fii singur in demersul asta.

Cand te cauti in cadrul unei comunitati, procesul devine mai digerabil. Mult mai digerabil. Intr-atat, incat uiti ce inseamna sa fii sau sa te simti "altfel". Nu special, ci "altfel". 

Atata vreme cat tii minte cine erai tu cel dinaintea senzatiei de inadaptare, esti in siguranta.
Esti la adapost de crizele de personalitate inopinate ale varstei de inceput, mijloc sau final.
Daca te minti suficient de bine, incat sa te identifici cu noul Tu, asteapta-te ca la un anumit moment sa faci poc.
Pentru ca autenticitatea isi va cere drepturile.

Cu toate astea, daca nu ne-am adapta, nu ne-am mai povesti.

Comments

Anonymous said…
Poti ramane tu oferindu ti cate o fata fiecarei lumi in care esti. Cu conditia ca lumile sa nu se intersecteze, existand independent in fiecare lume si contrastand cu toate celelalte.
Raluca said…
Nu stiu cat de viabil e scenariul asta. Te imparti in multe bucatele si poti rata esenta-ti, ratandu-te.
Anonymous said…
Adevarat. Dar este singurul scenariu in care esti tu fara sa deranjezi, fara sa ranesti. Eu si pe tine te vad asa, lumea ta de aici, iti place sa tii cheia la tine, doar tu decizi pe cine primesti in lumea ta, pe cine lasi doar sa se uite pe geam si pentru cine tragi obloanele.