RALUCA MIHĂILĂ

Ma iubeste, nu ma iubeste damia.ro ma iubeste

in ciuda familiaritatii pe care o presupune apropierea intre oameni, precum si a faptului ca lucrurile spuse deschis elimina stresul unui necunoscut negricios care poate naste demoni, consider ca doi oameni care se iubesc nu ar trebui sa isi povesteasca tot trecutul. de ce? 1. adesea ne e teama de ce nu stim, dar asta nu e un motiv suficient pentru a devoala orice, doar de teama temerii celuilalt. Trecutul meu nu are rolul sa tempereze fricile nimanui si nici sa satisfaca, bunaoara, curiozitati. Trecutul meu are rolul de a ma fi facut cine sunt, atat. 2. pentru ca inevitabil judecam; si cu atat mai mult cand iubim, judecam ce se intampla in caminul nostru prin prisma lucrurilor cu care vine fiecare din noi. Iar a analiza cu mintea de azi ce a facut o minte tanara in afara unui context din care sa facem parte, lasa si mai mult loc de zazanie si potential de neintelegeri si frustrari 3. pentru ca my past is mine to keep , not anyobdy else's to know. 4. pentru ca orice dest

- esti foarte irascibila, nu pot sa iti spun nimic - ba poti ... doar ca as aprecia sa nu ma judeci - nu te judec ... dar uneori simt sa fiu de alta parere - pai fii de alta parere - sunt, dar te deranjeaza, o iei personal si imi vine sa tac pentru a nu naste o dezbatere brutala - nu trebuie sa fie brutala - cum sa fac sa fiu in dezacord cu tine si totusi sa pastram comunicarea constructiva? - tinand cont ca traiesc intr-o permanenta autopresurizare si autocritica. Nu am nevoie de un stimul care sa puna presiune in plus - revin: cum sa fac sa iti spun ce cred atunci cand gandim diferit? - iubindu-ma. - iubindu-te? Nu pot sa cred ca pui asta sub indoiala - iar exagerezi si distragi atentia ... nu o pun sub indoiala, o pun in context. - adica? - adica una e sa simti ceva intr-un context asimilat necunostiintei de cauza si alta e sa simti ceva in ciuda a tot ceea ce ai aflat. - simplifica, ma pierd in cuvintele astea complicate. Spune simplu ce ai de zis, te rog. - afla d

Mai important decat a face istorie este sa facem prezent.

Umblam la masele si canini, ne preocupam de cum ne sta parul, ne pasa de ce e sanatos sa mancam, citim despre motivare si succes in business, despre parenting si ce vrea copilul de la noi in conditiile in care uneori il facem ca sa reinflacaram o casnicie... dar lasam pe plan secund, daca nu cumva codas, sufletul. Esenta lumeasca. Seva bruta. La ce bun o viata estetica, lunga si cu multi followeri, daca pe noi ne cariaza singuratatea si inautenticitatea pana la extractie senzoriala? Gresit! Credeti voi ca poti face implant de suflet! Odata amortit, aia e! Il poti uita complet si poti considera ca e ca si i nexistent, pana cand ajungi: - la un soc de natura sa blocheze mentalul si sa ii dea din nou credit - prea tarziu, cand nu mai poti face nimic in afara de a da sfaturi celorlalti despre cum sa nu se ignore niciodata in detrimentul a oricarui alt lucru. Cand simti ca totul merge ca pe roate sau cand simti inertia pana in gingii, ia o pauza and guess again! Nimic nu e ceea c

Cum iti dai seama daca el este "barbatul vietii tale" sau "barbatul vietii tale de acum ?" Dupa numarul de vieti pe care vrei sa le ai.

As inlocui toate "un act de identitate, va rog!"-urile  cu "va rog semnati ca luati act de identitatea dvs!" Dintr-o data lumea si-ar aminti de cum sa se uite in oglinda ca sa se vada, nu ca sa asume cum i-ar vedea ceilalti. Si am ajuta un pic si economia magnetilor de frigider cu "de ce?"

- de ce ne cautam caderile? - nu cred ca noi le cautam, cat mai degraba ne gasesc ele pe noi - ca sa poti intra fara a cutremura totul ai nevoie de cheie ... sau macar de parola - adevarat pentru lumile statice. In lumea unde traiesc eu codul de intrare se schimba mereu. Pentru securitate - securitatea cui? - a pastrarii misterului, a fugii de plictiseala si de rutina - bun ... si totusi, de ce ne place unora din noi sa cadem? - pentru ca de acolo, de jos, nu te poti uita decat in sus - si daca nu te mai poti ridica si ramai blocat in visare? - viata se cere doar in compania celor capabili de ea. A fi in viata nu e totuna cu a trai. - si cum faci asta? - intelegand ca in functie de cum cazi, practic ajungi mai sus decat erai  Viata e pe marimi.  Uneori ti se pare ca iti vine, alteori crezi ca esti prea mic pentru ea. Si o ajustezi. Doar ca indierent de cat de bun ii faci croiul, in definitiv se aseaza pe tine tot cum vrea ea ... caderea si-o ia singura.  Si

imi doresc sa ma pot conecta la o lume cu unicorni ... sa reusesc sa ma afiliez obiceiurilor lor, modului lor de a fi, de a zambi, de a se bucura, de a se supara ma intreb daca la ei se iubeste altfel - crezi ca se iubeste altfel in lumea unicornilor? - nu stiu; eu iubesc aici.

- vreau sa te iubesc - cum? - pai cam in toate felurile - cum vine asta? - pai vine ca m-as indragosti de tine de dimineata pana seara, de luni pana duminica si cu nesat continuu  datator de nectar amoros - cum m-ai iubi in felul intai? - pai te-as amusina de departe, incercand sa te fac sa ma observi - in felul doi? - ti-as vorbi mult despre cum am ajuns aici langa tine, despre cum ma faci sa visez la tot ce imi doresc sa ni se intample, despre cum redefinin axa trecut-prezent-viitor in "acum, aici" si ... despre multe altele - in desert? - in desert .... te-as acoperi cu simturi de bezea despre care nu stiai ca exista. - stii ca sunt si garnituri, da? - stiu ... si mai stiu si ca ele sunt practic nelimitate - exact! crezi ca le vei putea acomoda pe toate? - absolut - pe toate, pe toate? - pe toate, pe toate - cum asa? - pai pentru ca nu vreau sa existe nici un fel de iubire pe care sa nu mi-o acord alaturi de tine.

exista momente in care jonglez cu dualitatea: expert sau generalist? ce ar fi mai bine, sa stii foarte bine ceva anume sau sa stii cate putin din cat mai multe? a sti perfect ceva anume presupune sondarea neobosita in universul ales pentru aprofundare si denota, dincolo de un apetit nemasurat sau o pasiune puternica, o enciclopedie fantastica si o virtuozitate iesita din comun. tocmai de aceea, expertii sunt cei mai redutabili exponenti ai domeniului lor, si cam atat. pe de alta parte, a sti cate putin din cat mai multe genereaza abordarea lumii in mod holistic si permite intelegerea lucrurilor din orice unghi. adevarul este peste tot! insa acest mod de a cutreiera lumea pastreaza viziunea, poate, la suprafata lucrurilor si risca sa nu aiba profunzime. nu stiu cum e mai bine, si nu stiu daca exista bine. cred ca ne urmam pornirile native care ne vor conduce inspre una sau alta din lumi ce stiu insa este ca daca eu nu as survola lumi diferite, as pierde perspectiva prin ap

valori si principii de viata, moralitate, directii etice, corectitudine, conduita civica da, mama cat mai discutam despre ele! mai exact, discutam despre cum ne pierdem niste repere in marea de tumulturi: corporatist, consumerist, pecuniar si "orientat spre rezultat", ipocrit si doritor de recunoastere sociala, de statut, de prestigiu facem nefacute pentru ca apoi sa mai citim un psalm, sa aprindem o lumanare la biserica, sau si mai si, din lipsa de timp sa facem o cruce cu limba in drum spre casa, doar-doar cel-de-sus isi aminteste de noi caci, nu-i asa, trebuie sa ne iubeasca chiar daca noi uitam de el, ca de-aia e acolo, sa ne aiba in paza in orice conditii religia ne ofera un culcus comod din acest punct de vedere - orice am face, suntem la adapost de ranchiuna dumnezeiasca si de orice fel de reprosuri chiar daca ni s-au oferit poruncile "datatoare" de ghidaj, avem un fond important de unde pornim inspre pacate: vom fi aprioric iertati de o energie exter

Orice aeroport are ca puncte nevralgice autentice zonele de "info point" si "lost and found". Acolo se lamuresc, confrunta, rezolva toate cele pe care instinctul si atentia le-au ratat.

Uneori am fi in stare sa ne "rupem in doua" pentru ceva ce ne dorim foarte tare. De exemplu, pentru o mangaiere sau pentru o tinere de mana (cu noi insine). Dar merita? Mobius

Paradoxal, c ea mai mare consolare in momentele in care crezi ca nu mai poti si in care te simti captiv in propria-ti minte sau in propriul hatis emotional este ca lumea isi continua activitatea si Pamantul continua sa se invarta. Si atunci iti dai seama cat de multa importanta ajungi, pe nesimtite, sa iti dai.

Drumul catre tine insuti incepe cu tine. Drumul catre noi incepe din culisele sufletelor deschise.

Asa cum bautura pe care o comandam la bar este o prelungire a personalitatii noastre, asa cum viata pe care o traim este o reprezentare a ceea ce am stiut sa crestem din ce era deja in noi,  tot asa copiii nostri ne sunt continuari. Ale sufletelor pe care le incurajam in ei, ale gandurilor pe care li le provocam, ale emotiilor pe care le declansam in ei, ale unei morale cu care inteleg sa contribuie la o lume mai buna si in final,  ale unei vieti pe care sunt meniti sa o desavarseasca. Nu educa copilul. El oricum va semana cu tine!  Educa-te pe tine insuti!

In fata ta ai un om care iti spune ca in viata este esential sa fii moderat si sa crezi in echilibru. Scenariul 1. Cel care iti spune asta este un fost condamnat la inchisoare, care intre timp si-a schimbat viata. Scenariul 2. Cel din fata este este un preot. Scenariul 3. Ti-o spune un profesor universitar. Scenariul 4. Cel din fata ta este un om de afaceri obsedat de bani. In mod rational, mesajul trebuie sa aiba acelasi rasunet in noi. Este vorba de mesaj, nu de emitator. Din punct de vedere emotional, niciodata nu are. Pentru ca este vorba de mesaj, "da, dar spus de...". 1-0 pentru minte.

Sigur ca dragostea nu este de gasit pretutindeni ... si este extrem de incurajator ca a ramas ceva rar, cerandu-si astfel aprecierea la nivelul pe care il merita. Tocmai pentru ca are acest regim special, acest simt "al urgentei", atunci cand dai de ea sau cand da ea de tine, merita sa zabovesti un pic pe subiect, sa te gandesti de doua ori inainte sa ii dai cu piciorul, indiferent de cat de bune ar parea motivele pentru a o face. De fapt, (ma) intreb: e bine sa gandesti, oare, in aceste momente? Sau si mai si: putem gandi cu adevarat in aceste momente sau doar ni se pare ca o facem, pentru ca practic, tot ce reusim este sa ne balacim in emotii pe care ni le formulam in linia unei logici aparent obiective si bine argumentate? Pana aici e clar (desi nu prea e). Cum faci, insa, daca esti un rasfatat al unei sorti care vrea sa iti ofere dragoste din mai multe parti? Te imparti, simtindu-te un norocos sau din contra, iei o decizie si alegi, fiind prins in mrejele u

Dupa banalul acela frust, cat se poate de onest, fara Photoshop si acoperiri care mai de care, dupa normalitatea zilelor de Mai in care ploua si-mi ajunge atata timp cat aud sunetul picaturilor in compania ta, dupa linistea serilor ce finiseaza zile lungi si pline de aventuri, dupa sorbiri de vin rosu facut in crama, dupa iesit "sa luam ardei, ca ne trebe la mancare", dupa compania ta cand ma spal pe cap, dupa colindat strazi din chef de luat aer, dupa ce eu adorm la un documentar despre care mi-ai explicat ca e the shit of the century si a doua zi ma uit spasita la tine, gandindu-ma  ca nu te vei supara pe mine . Dupa cascatul tau nereprimat si mimica de "told you" atunci cand iti povestesc despre cum se irosesc talentele in corporatii. Dupa demontarea miturilor de a "face copii" sau de a "numara bani" in zilele mohorate. Si mai e ceva. Important. Dupa respirat aerul si ventilat energia unuia in celalalt. Da, dupa asta tanjesc. Dupa excepti

Alone is not lonely.  Alone is on your way.

Ca iubesc felul in care imi incalci regulile Da, pe acelea pe care decidem impreuna sa le respectam ... de ele fac vorbire

- opreste-te, te rog! - da' ce-am zis? - ma superi ....  mereu ajungem la asta si tare ma superi - nu te mai ambala, ca nu e nimic asa de dramatic! - aaau! - ce s-a intamplat? - ma doare inima - cum te doare? - simt asa, ca ma arde rau de tot - hai ca iti aduc niste gheata !

Frotiu de sange periferic Adica te inteapa in deget si iti preleveaza pe o lama picatura rosie declansata de ac - ati facut analiza, va rog? - da - va rog sa mi-o aratati ... mda, nu e rezultatul bun. Va trebui sa refaceti analiza - cum adica nu e rezultatul bun? Ce inseamna 'bun' si de ce trebuie sa o refac? Aia e, care a iesit. - analiza nu e concludenta - de ce? - pentru ca indicatorii nu sunt in parametri normali - doamna, dar clinica dvs a stabilit parametrii, nu eu. De ce nu i-a setat sa fie normali? - ma tem ca nu pot sa va raspund la intrebare - si eu ma tem ca am dreptul sa imi raspundeti inainte de a ma trimite la o noua biopsie - va rog, va vreau binele - cucoana, lasa-ma cu analiza vietii si foloseste ce ti-am dat acum ca sa imi spui ce am - veti muri. - si dvs, si toti de aici ... dar ... inteleg ... ca eu mai repede decat toti, nu? - da Acelasi lucru se intampla la o cearta intr-un cuplu longeviv, pentru ca deja cei doi se cunosc intr-atat, incat este aproape im

Adica inadaptare adaptata la context. Ceea ce inseamna ca, desi nu simti ca te potrivesti in vreun loc, vrei sa apartii. Si atunci incepi sa faci rabat, sa te ascunzi si sa te estompezi, sa pui in valoare si sa dezvolti ce 'se cauta', sa devoalezi, sa evoluezi sau involuezi - dupa caz, sa pui masti si sa ridici ziduri, sa faci compromisuri si chiar sa constati ca iti place ceea ce nu credeai ca ti-ar placea. Pe scurt, sa te adaptezi.  In loc sa cauti pana gasesti, te schimbi si te ajustezi la imprejurari, pentru ca daca nu, riscul ar fi sa ajungi sa cauti o viata intreaga. Ceea ce oricum faci, dar macar sa nu fii singur in demersul asta. Cand te cauti in cadrul unei comunitati, procesul devine mai digerabil. Mult mai digerabil. Intr-atat, incat uiti ce inseamna sa fii sau sa te simti "altfel". Nu special, ci "altfel".  Atata vreme cat tii minte cine erai tu cel dinaintea senzatiei de inadaptare, esti in siguranta. Esti la adapost de crizele

''Cum este posibil ca un om atât de deștept ca profesorul Țuțea să creadă în Dumnezeu?” - (Petre Țuțea) Din orgoliu - (Gardianul nedumerit) Cum adică, din orgoliu?! - (Petre Tutea) Sunt atât de mândru, încât nu-mi vine să cred că-s făcut din maimuță ''.

nu prea cred in culori corecte, contraste bune, lumina perfecta cred insa in armonie, in complementaritate si inaltare vizuala probabil ca cele din urma provin din calibrarea celor dintai :) unghiuri, inclinatii, compozitii, principii uf, cred ca as obosi daca ar trebui vreodata sa le invat mie imi place sa imi placa mie nu e suficient? ideal este sa stii suficient de bine regulile, incat sa iti permiti sa le incalci in 'stilul tau' culori calde sau reci? da' ce-are temperatura cu decenta? cu aplombul? cu pofta neostoita de toamna plapand-carnala? si cine a zis ca rosul de fapt e rosu si nu e verde crud? atentie la conventii!  e ca si cu mintea ... daca nu o controlezi, te controleaza ea pe tine

intr-o cautare de sens duminicala, un trotuar bucurestean m-a condus pana in dreptul acestui interlocutor am uitat sa mai inaintez ... simteam ca am in fata tot ce trebuie sa stiu despre viata.

Iarta-ma . Nu ma ierta! Spune-mi. Nu-mi spune! Lasa-ma. Nu ma lasa! Imi pare rau. Nu imi pare rau. Unde esti? Nu ma intereseaza. Uite-te la mine. Nu ma privi! Te vreau. Nu te vreau. Stiu. Nu stiu. Imi doresc. Nu imi doresc. Am nevoie. Nu am nevoie. Vreau. Nu vreau. Sunt. Nu sunt. Imi esti. Nu imi esti. Te iubesc ! [aici alta cale nu stiu]

in ce masura nesiguranta altcuiva ne poate schimba o decizie in care, altminteri, ne-am fi putut investi toate increderea? cand si cum ajungem sa le oferim altora puterea sa intervina in viata noastra, intr-atat incat judecata noastra sa devina second best ? si cine, daca nu noi, ne facem rau cu convingerea ca ne facem bine?

atata vreme cat ramai in afara vietii altora si ceilalti raman in afara vietii tale , poti sa pari in multe feluri ... poti controla mult mai bine parerile, poti masca lucruri cu care nu te mandresti, poti bloca emotiile, poti fantasmagoriza sau poti deveni obsesia altora si te poti imbata cu gandul nemuririi mentii o pozitie de putere provenita din multa nesiguranta. odata ce intimitatea si apropierea se instaleaza , nu poti decat sa fii pentru ca lipsa controlului iese la lumina, making of-urile predomina in detrimentului aparitiilor perfecte, neindoielile apar independent de vointa ta, slabiciunile iti joaca feste, ceea ce simti se vede si atunci cand te bucuri cu adevarat, muti muntii! detii o pozitie de vulnerabilitate provenita din multa putere  neindoielnic, bunaoara, solitudinea are nevoie de foarte multa stapanire de sine, forta si seninatate pentru a deveni catalizator in formarea unui om, dar nealternata de insotiri, risca sa se stinga in ea insasi solutia iesirii

- cu riscul de a parea un cliseu sinistru (si stii cat de mult detest sa fac ce fac altii), cred ca ar fi bine sa luam o mica pauza ... am nevoie de un mic ragaz - okaaaaaay ... ragaz pentru ce? - sa ma lamuresc un pic asupra unor lucruri, sa imi clarific un pic mintea ... e aglomeratie mare in capul meu acum - si crezi ca daca nu ma vezi te va ajuta? - esti parte din aceasta clarificare ... cum ar veni, esti una din necunoscutele ecuatiei mele ... asa incat e posibil sa fie mai util sa imi recapat vederea panoramica, implicandu-te si pe tine in peisaj. - mi-am pierdut dreptul de a-ti fi constanta? - nu vad relatia dintre noi ca avand la baza drepturi si obligatii. Si in nici un caz statute - inteleg. Ma rog, nu inteleg de fapt. Bine, pai am foarte mare incredere in judecata ta si voi face in asa fel incat sa folosesc aceasta pauza si in avantajul meu ... poate aveam si eu nevoie de ea si nu stiam sa o cer. ------- ------- ------- - mi-e teama de momentele tale

Exista o vorba buddhista care spune asa : "Give the ones you love wings to fly, roots to come back and reasons to stay".

te iubesc = iubesc ce pot lua de la tine + ma iubesc pe mine cand sunt in preajma ta + iubesc potentialitatea mea nascuta din ce simt ca urmare a intalnirii tale

- simt ca trebuie sa ma justific - de ce? - pentru ca ma simt atacata - de ce? - pentru ca ceri explicatii - explicatiile nu inseamna atac - ba da, cu tonul asta - iarta-mi tonul. Incerc doar sa (te) inteleg - putem vorbi normal? - dar vorbesc normal - ma tem ca nu e asa ...  - esti prea sensibila - ce inseamna "sensibila" pentru tine? - ca iei lucrurile prea personal - pai le faci sa fie ... imi vorbesti mie despre ce fac eu, cu cereri de lamurire despre "de ce"urile mele.  - da, esti prea sensibila - crezi ca putem tolera un alt gand: acela ca avem puncte de fierbere diferite?  - adica? - uite, de exemplu tu te enervezi mult mai repede decat o fac eu, care ma pastrez calma mult dupa ce tu ai luat foc. Sau un alt exemplu: eu detectez foarte acut semne de intoleranta, in timp ce tu iei lucrurile foarte usor si nu te lasi afectat, aproape crezand ca cei care te admonesteaza au de fapt o problema - da, avem puncte de fierbere diferite. - si in nume

Suntem cu totii, diferiti, din fericire! * Si cu totii avem un trecut, niste experiente care ne dau de furca sau care din contra, ni se constituie in ancore si ne mentin sanatosi pe toate planurile. Sunt, insa, momente, in care trecem printr-un soi de trezire viscerala, de regula ca urmare a unui stimul exterior noua: o intamplare, cunoasterea unei persoane noi, ajungerea la un nou grad de intimitate cu cineva, un soc deblocant. Si atunci, puf! se descatuseaza noi energii, ne privim sub noi unghiuri, ne conectam altfel cu Sursa, simtim sa facem schimbari cu noi insine, ne dorim sa schimbam foaia - fie prin a face ceva ce nu am indraznit sa facem pana atunci sau din contra, sa oprim ceva ce facusem de o viata. Exista in noi toti o busola morala, o calauza despre care aflam instinctiv la o varsta mica si pe care, mai apoi, avem tendinta sa o renivelam bazat pe niste dorinte pe care nu ne dorim sa ni le infranam ... si astfel, ne gasim justificari pe care le incorporam bus

sa nu te imbraci in fuste prea scurte, ca atragi atentia sa nu fii prea decoltata, ca atragi priviri sa eviti hainele mulate, ca se uita lumea la tine sa ... , sa .... , sa ... , ca daca nu, o cauti! pornind de la ideea ca ce e frumos, si lui Dumnezeu ii place, sustin dreptul prezentelor feminine de orice varsta sa se imbrace si afiseze exact cum simt de cuviinta, si nu in raport, in ciuda sau in functie de dezechilibrele endocrinologice ori mentale ale prezentelor masculine. cu totii avem pitici pe creier, cu totii ne luam la tranta cu diversi demoni mosteniti, capatati ori fabulati, cu totii ii mai invitam la masa cateodata pentru a-i confrunta, cu totii ne imaginam lucruri inspirate de oamenii pe care ii intalnim pe strada si de cele mai multe ori, aceste ganduri vin la pachet cu o mare rusine de a le verbaliza. chiar daca avem anumite porniri, stim sa facem diferenta intre bine si rau intrebarea este ce pas facem dupa ce constatam aceasta diferenta  da. din fericire