Posts

Discuție organică

Image
- Ce faceți? Cum ați dormit?
- Băi, nu chiar așa de bine. Mă simt foarte încărcată, așa. Tu, fiereo, cum ești?
- Cam iritabilă, ce-i drept. Nu prea mi-e clar de ce.
- Și eu, zise stomacul. Îmi bolborosesc toate aici.
- Noi simțim că n-avem aer, ziseră în cor plămânii.
- Nouă ne e bine, replicaseră rinichii. Ne înțeapă doar puțin ochii, parcă am avea nisip. Dar altfel, totul bine.
- Noi nu vedem chiar bine, dar poate că nici nu avem ce? se întrebau cu voce tare ochii.
- Dar de auzit, da, s-au trezit urechile. Totul e ok aici, deși dacă nu ne putem ajuta de ochi, mai greu să înțelegem ce auzim.
- Eu sunt înfundat, adăugă nasul. Nu știu voi, dar la mine e greu tare. Trebuie să mă folosesc de gură ca să pot inhala ceva. Plus că sunt super uscat. Ca niciodată. Nu e bine.
- Mie-mi zici? Că stau atât de mult căscată, că ar trebui să beau non stop lichide....uf! oftă din greu gura.
- Ce-aveți, măh, toți? Vi s-a luat cu binele? Ce vă tot plângeți atât? interveni creierul hotărât și pe cai mar…

Truth be told

Image

Lupte

Image
O floare, odată ce a învățat să înflorească singură, nu mai are nevoie de admirația nimănui.
Își va urma în fiecare zi, cursul.
Și va fi frumoasă pentru ea însăși.
Și pentru cine va avea norocul să treacă pe lângă ea și ochii să o vadă.


- Ce faci, Raluca? Bine, sănătoasă?
- Da, mulțumesc. Pentru mine work from home și social distancing sunt a doua natură.
- Care e prima?
- ...
- ...
- De ce mă chinui?

#dialogmatinal


Cât de mult contăm, de fapt? Noi pentru noi.

Image
Încep să constat că viața se mută în online și ferestre de zoom, skype, whatsapp, house party și alte cele.

Măi, nu!
E păcat.
De ce ne ratăm, oare, șansa?
De ce nu punem în practică lucrurile despre care alfel, am tot vorbit - stress management, self leadership, time management, myself-management?

În loc să ne luăm timpul acesta pentru offline cu noi înșine (că și-așa orbecăiam mult pe net și înainte), noi continuăm să fugim ... mâncând pământul.
Am uitat cum se stă pe loc.
Fugim de noi, fugim de ei, de ele, fugim de prieteni imaginari, de vise, de quality time with our heart.
Alergăm înspre aceeași socializare care ne pune gândurile pe silent sub pretextul că de acum chiar trebuie să fim online!
Ce convenabil, nu?

Menținem ritmul nebun despre care spuneam că îl vom schimba într-o perioadă în care am putea să face asta din plin.
Ne cerem în aceeași nebunie din care voiam să ieșim ... și păstrăm totul la fel, când viața din jurul nostru imploră la schimbare.

Calendarul nostru nu ar su…

putința ca un dar

Image
- De ce plângi?
- Pentru că pot.


Cum mi-am redefinit utopia

Image
Cu ce am început eu această perioadă de autoizolare?
Păi cu trecerea în revistă a propriilor mele utopii și valori sub forma ia să vedem, mai cred în .... ?
Cel mai concret exemplu a fost ca, printre altele, să parcurg tot manifestul Utopic Brain, așa cum a fost el definit pe calm și așezare.
Absolut, cred în continuare fiecare cuvințel care descrie de ce-urile mele și cee îmi propun. Când am ajuns la servicii, însă, mi-am dat seama că ofer cam multe. Mai exact 16. Este perfect valabil că le pot oferi pe toate în continuare, dar vreau?  Răspunsul este nu, dar dacă asum că fac strategie integrată de Marketing (că asta fac), atunci nu pot să renunț la nimic din lista de mai sus.  Asta e. Moving on.
Despre mine. Altă mâncare de pește, veșnic în mișcare. Ceva mi-a atras atenția la acest capitol. Am spus la început Expect the best, prepare for the worst. Când am scris asta prima dată, m-am gândit că planul care domină este cel al Binelui pentru care îți și creezi așteptări. Acum văd cu tot…

Unde mai fugi acum?

Image
Pagina mea de Facebook arată, pe alocuri, de parcă s-a terminat lumea.
O fi de vină bula din care fac parte.
Semn că e cazul să mă apuc de #curățeniadeprimăvară.

Aud că nu e ok să lași să se vadă că îți e greu.
Să nu se vadă că nu mai poți.
Că ești slab.
Că nu știi.
Pentru că dacă te arăți așa, colaboratorii te vor ocoli.
Nu vei mai încheia contracte.
Nu te vor mai alege.
Dar asta vrei, să fii ales pentru că esti puternic, sau pentru că ești bun?
Căci eu, una, am adunat în ultimii zece ani o listă mare de oameni puternici și cu multă stamina socială, dar și cu multă incompetență (și pe alocuri, lipsă de etică).

Pe bază de ce ne alegem colaboratorii, de fapt?

Cert este că, pe acest fond de izolare, multă lume pare semi-înfrântă de contextul zilei de azi.
Motivul pentru care mă tem sincer este că eu nu am nici un fel de temere.
Mie așa îmi este bine, în solitudine, doar că atunci când văd atâția oameni preocupați de starea lor mentală pe fondul captivității casnice, mă întreb dacă nu c…

self PR și văicăreli

Image
Dumnezeule, ce o să fac atâta timp închis în casă?

O întrebare pe care o aud cam des, dacă ar fi să judec după gustul meu.
Și după el judec.
Căci cam sună a văicăreală și ipocrizie.
Aș vrea să se ridice în picioare acela / aceea care își petrecea mai mult de zece minute din zi în natură, în afara celor cinci în care se ducea pînă la mașină în care se urca pentru a ajunge la birou și la care mai apoi revenea pentru a se întoarce acasă.

Căci nu-i aud plângându-se public pe cei care chiar infuzau natură, ci pe cei care cu mașina ajungeau la bunici, la părinți, la birou, la sală, la coafor, la mall, la restaurant, la mani-pedi.

Brusc, nu mai există agora de etalare a ținutelor și vai, trebuie să se admire singuri.
Dar asta #nuefun, că ei, pe ei, nu se plac.
Trebuie să vină din afară validarea.
Dar afară-ul a intrat la carantină.
Și pac, se strică jucăria.
Așa că ce să facă?
Ies pe net.
Și încep să se vaite despre cât de greu e, să ceară sfaturi despre #cumtrecempesteastaimpreuna și despre…

Dragoste de sine în timpul coronei

Image
E o perioadă complicată în care mulți din cei care avem business-uri mici, luptăm pentru supraviețuire.
Și nu e deloc o metaforă.
Dincolo de bucuria de a fi pe cont propriu care nu poate fi egalată de confortul unui salariu care vine la dată fixă, există niște momente neașteptate de incertitudine profundă cu care nu știi exact ce să faci.
Încotro să mergi?
Cum să îți gestionezi resursele?
Ce să nu mai faci?
Ce să începi?

Unii spun să experimentezi, alții să scrii cartea aia pentru care nu ai avut niciodată timp și alții să citești cărțile pe care le ții pe masă de peste un an.

Ca freelancer experimentez continuu, din întâmplare chiar scriu cărți for a living și citesc alte cărți din convingere și nevoie.
Deci la mine nu se aplică.

Acum 18 luni ieșeam din statutul de angajat și intram în cel de muncă pe cont propriu. Habar nu aveam ce va însemna treaba asta ... și cred că nici acum nu știu exact ce înseamnă.
Descopăr în fiecare zi mersul în două picioare și e fain.
Uneori cad, dar pro…

Libertatea mea se întinde ...

Image
Cât lucram în organizații mari (și chiar și acum, deși nu mai fac asta), mă întreb(am) de ce unii șefi sunt "mai egali" decât subalternii lor?
Iată câteva exemple care îmi vin în minte:
- beneficii extra salariale
- acces la cafele și zone de relaxare
- mai multe zile de concediu
- abonamente medicale extinse
- lipsa cartele de pontaj
- mașină de serviciu
- laptop pentru lucrul acasă
- traininguri și formări speciale disponibile doar lor
- coaching în carieră
- deplasări în străinătate
- invitații la evenimente de top din industrie sau culturale
- abonamente platite la diverse publicații de top din domeniu
- work from home
 ... și lista poate continua.

Dintre toate, de departe cel mai meritoriu și onest beneficiu, este, cred, este cel al salariului mare. Da, mi se pare normal ca cei cu responsabilitate mai multă și cu presiune (uneori) mai mare pe livrări și targeturi să fie remunerați substanțial mai bine decât ceilalți angajați.
Plus că deciziile lor sunt cele care, odată…

Ce am învățat din viața profesională pe cont propriu

Image
Am fost ieri la o emisiune care mi-a adus aminte de niște learnings scrise acum aproximativ un an, despre viața profesională pe cont propriu.
Le-am recitit, au rămas valabile, așa încât le reiau și aici, poate inspiră sau lămuresc și pe alții.

(Nota: sunt pe cont propriu de 18 luni în care simt că am mai trăit o viață!).

1.Ia-ți o pauză înainte de a intra în noul rol.
Acea pauză pe care toți credem că o merităm, uităm să o luăm și ne-o regretăm zi de zi.
Eu nu am luat-o :D, dar îi înțeleg perfect utilitatea.

2.Ba da, din nefericire e mult PR și dorință de status printre freelanceri.
Mi-a spus la un moment dat cineva “Dacă ești slab, te evită. Dacă lași să se vadă că ești rănit, te omoară.” Am crezut că am ajuns în junglă și eram sigură că glumește.
Dar e fix așa!
Adică ...la fel ca în viață și în social media.
Nimic nu e exact ceea ce pare, deci nu te lăsa impresionat(ă) de orice auzi.
Tu vezi-ți de drumul tău.

3.Nu-ți mai arăta public entuziasmul debordant.
Felicitări pentru că îl ai, …

Individualismul feroce ca pericol civic

Image
"Atâta vreme cât nu ma deranjează pe mine ... "
Așa începe și tot aici se termină generozitatea socială căreia îi spunem azi toleranță.
Nu prin dileme sau dezbateri, nu prin analiză și înțelegere, nu prin dialoguri autentice (cele în care intrăm cu deschiderea de a pleca acasă cu noi adevăruri).

....

Crește acciza la cafea.
Minoritățile cer drepturi speciale.
Școlile private pot să nu mai respecte curicula națională.
Dezvoltatorii imobiliari pot crea proiecte care nu se înscriu în PUZ, atâta vreme cât creează locuri de muncă.
Biserica este scutită de la impozit pe venituri.
Spitalele folosesc dezinfectanți diluați.
Apare o taxă nouă: taxa pe CO2 pentru mașinile intens poluante.
Primăria cheltuiește milioane de euro pe iluminatul de Crăciun, în condițiile în care cartiere întregi rămân fără apă curentă.
Un spectacol de dans făcut de dansatori fără haine este un act artistic.
Femeile nu merită aceleași drepturi cu ale bărbaților.
Persoanele de același sex se pot căsători.
E o…

typo

De unde se inspiră analfabeții funcționali cu pronunția și (trans)scrierea pluralurilor "mingii" și "ridichii"?Unde ne sunt profesorii de limbă română? Acei profesori impecabili care insuflau cu dedicare, onoare și profesionalism, ABC-ul vieții rostite și imaginate? Au plecat toți în afara țării? S-au ascuns de deziluzie?  S-au reprofilat pe hipsterisme? Și dacă au plecat, unde au plecat?  Și să ce? Tot ce pot spune este că lipsa lor (fizică ori spirituală) a lăsat degringoladă.  Pe prea multe planuri. 
Îmi este dor de un interlocutor viabil măcar din punct de vedere gramatical.

UNDO

Image
Am crescut cu o educație care (încă mă) inspiră și ghidează către sfere profunde de responsabilitate socială și personală, de asumare, de înțelegere și instinct educat, de predicție și evaluare de consecințe.

Trăiesc acum, însă, perioada lui undo, un instrument teribil de folositor atunci când mușchii de responsabilitate sunt antrenați, dar la fel de teribil de toxic atunci când te așezi pe fundamentul ideii că orice greșeală poate să dispară.

Eu știu că greșelile, odată făcute, pot fi cel mult îndreptate prin asumare de responsabilitate și trăire a consecințelor. Prin a fi acolo să vezi ce ai făcut. Prin viața de după greșeală. Prin învățarea posterioară acestei etape.

Pe de o parte și prin extrapolare la viață, îmi fac un pic griji cu privire la generația undo care se educă prin mesajul implicit al faptului că te poți face că nu vezi ce nu vrei să vezi, că poți face să dispară orice eroare, orice nu îți place, orice nu e conform, orice constați după că nu este bine.
Să o tot reiei …

Că dacă n-ar fi fost ...

Image
Am fost la dentist azi.
Din nou.
M-am săturat, nu-mi place, mă enervează burghiul ăla care pare că intră în creier.
Dar trebuie.
În sfârșit, te așezi pe scaun și indiferent de ce crezi că ai, nu știi exact la ce să te aștepti.
Pur și simplu nu știi, căci surprizele sunt la tot pasul: nu prinde anestezia, îți curge apă pe tine, țâșnește sângele pe ochelarii medicului, înghiți bucăți de plombe pe care trebuia să le arunci în chiuvetă, ridici mâna că te doare, conform convenției, dar nu te vede nimeni, radiografia a fost pusă invers și ți-a obturat măseaua greșită ... din astea clasice și inofensive.
După multe confirmări primite de la mine cum că totul ar fi în regulă, la un moment dat, medicul stomatolog se întrerupe, se uită la mine siderat și întreabă panicat:
- Sunteți bine? Unde vă doare?
Eu nu înțeleg nimic ... cum adică, nu i-am zis că sunt ok?
Ca să mă uit în lampa ce-mi reflecta moaca prevestitoare de dezastru și să constat că aveam o mimică de pui de abator dus la dezosare.
P…

error 404

Ce lume să creezi, Doamne, dacă toți cei ieșiți din mâinile tale să considere că viața e nedreaptă!
Dr. Sue Johnson spunea că "trauma ne dărâmă prezumpția că lumea este dreaptă și viața previzibilă". Să fim toți supraviețuitori de traume?

în tren

Image
Am în stânga mea doi pasageri care se miră când le sună telefonul (dat la maxim să nu-l rateze) și, odată ce-și aduc aminte unde l-au pus și cum să răspundă, își aud apropiații (alaturi de ceilalți călători CFR) pe speaker.
Și în timp ce fac asta, își țin telefonul la urechi.
Urlând și ei, și cei de la celălalt capăt al firului.
E pitoresc.

#adaptareaducelaevolutienuinvers#socializarefortataintren



scrupule și alint

Image
Sfertul academic s-a demodat.
Nu ne mai ajunge legea nescrisă a lipsei de organizare.
Reinterpretarea mioritică a punctualității stă într-un nevinovat șantaj emoțional: să anunți când întârzii.
Sau chiar să zici că îți pare rău.
Și cu asta pare dintr-o dată că ai venit la timp, în ciuda traficului care te "surprinde" continuu. Cireașa de pe tort: "sunt pe drum!"
Sau poate: "scuze, ți-am zis că întârzii!"
Neclar. Sigur, tot e mai bine decât să te porți ca și cum ai fost punctual...după 50 minute.



abstract în derizoriu

Image
Mă uit în jur - derizoriu.
Beau un pahar de vin și încep să văd dublu.
Dublul derizoriului înseamnă împământare, înseamnă plierea realității peste imaginație.
Dublul mie însămi este personalitate multiplă și lipsa de coerență sau noimă.
Dublul lumii e o distopie.
Dublul meritocrației e totalitarismul.
Dublul lui sunt eu.
Mai beau un pahar.
Văd din ce în ce mai clar acum.
Pământul e atât de mic!
Îmi doresc să mă plictisesc.
Ar fi activitatea care m-ar apropia și mai mult de sens.
Îmi e atât de bine când simt că mă am, că nu mă mai ofer nediscreționat, oricui, oricum, doar din generozitate.
Generozitatea în lipsa atașamentului de sine este oportunism egocentric.
Da, în sfârșit mă am.
S-a întâmplat odată cu momentul în care am început să rejectez ce se forța.
Dar nu a fost deloc ușor.
E greu să speri când nu mai crezi.






ventilare emoțională

Image
--Băi, deci nu mai pot. --Iar te plângi? --Nu mă plâng măi, dar nu mai pot…efectiv nu mai am de unde. --Nu mai ai de unde, ce? --Nu mai am de unde să îmi trag energia … să îmi iau motivația. --Păi de ce? --Păi pentru că suntem vai și amar. Putrezi îmbrăcați în sclipici. Nu ne înțelegem stânga cu dreapta, habar nu avem de capul nostru, ne călcăm pe capete unii pe alții, nu ne ținem de ce zicem…  --Cred că exagerezi un pic … îți stă în fire. --Măi, nu cred că exagerez … m-am tot gândit și cred că e un model toxic ce perpetuăm noi aici. --Hai măi, drama queen. Cuvinte grele arunci matale aici, nu crezi? --Suntem niște provinciali, Ioana. Provinciali, vedem în mic, ne ascundem după deget, ne descurcăm, tăiem costuri să ne băgăm un pic mai mult în buzunar (unii din noi, adică ăia care au acces la informație), lingem mâna care ne dă 2 lei pe servicii de 100 … despre ce vorbim? --Păi de ce nu pleci? --Păi … cred că asta o sa fac. --Io ți-am zis că pe unde povestesc despre tine și ce faci su…

vrejul de gând

Image
Din nou ... nu vreau să vină sărbătorile.
O iau ca pe un semn că ori nu sunt cu toate țiglele pe casă, ori nu sunt unde trebuie.



Când stai pe o mină de aur.

Sunt în tren, dinspre Brașov spre București.Am făcut această călătorie cu ocazia turului II al alegerilor prezidențiale. Ca de obicei, din Ardeal se pleacă spre sudul țării cu multă mâncare bună ... Zacuscă, salată boeuf, prăjituri, vinete. Dezmăț culinar. Doar că totul a fost foarte pe fugă, așa încât înainte să plec nu am apucat să mănânc nimic. Am băut doar o cafea cu speranța că azi se va alege o soartă mai bună pentru această țară. Ce clișeu, dar cam așa e. Așa că mă aflu acum în tren, mi-e o foame de lupoaică și totuși, am la mine mâncare cât pentru o săptămână. Oare ce mi se testează acum? Răbdarea? Neatenția? Adaptarea? Acceptarea? Mai am o oră, dar parcă mai am o lună. Starea de acum îmi amintește de momentele când nu aveam brichetă, dar eram blindată de țigări.
Ce vremuri! E fun, chiar dacă te roade stomacul .

Cum e cu ura de rasă?

LGBT a devenit LGBTQIA.
Când?
Nu știu, am pierdut șirul evenimentelor.
Au mai rămas 19 litere pentru incluziunea socială prin etichetare.
Or ajunge?

Pentru cine nu știe de unde provine acronimul actual: Lesbian, Gay, Bisexual, Transsexual, Queer, Intersex, Asexual.

Comunitatea LGBT(QIA), din dorința de eliberare a reprezentanților săi și de obținerea drepturilor de reprezentare în comunitate, provoacă fix efectul opus și anume delimitarea normalității de restul lumii, fără să știm cine, ce, cum e.

Acum lumea este împărțită între LGBTQIA și ceilalți.
Normalitate?
Un cuvânt care probabil va ieși curând din dicționare de teamă să nu discrimineze.
Pe cine?
Nu știm.
Dar mai bine să fim politically correct decât să încercăm să înțelegem.

Normalitatea nu mai este demult un reper, pentru că nu mai avem voie să definim cuvântul "normal".
E normal ca în numele libertății să promovăm cenzura?
Normalitatea a ajuns mai degrabă un principiu devenit armă în mâinile totalitarismului minori…

noi și animalele

Image
Merg pe stradă și văd cum fiecare dintre trecători e în lumea lui. Câți suntem, atâtea lumi. Ne credem regi și regine în lumea noastră formată dintr-un singur om.
Mă uit la alte specii - pisici, câini, păsări, cai, pești. Fiecare dintre ai lor e, parca, în lumea celuilalt. Oricâți ar fi ei, o singură lume.
Noi, oamenii, ne gandim la împreună. Ei o practică.


copilul adult

Image
Tind să cred, și asta din ce în ce mai tare, că pe măsura ce le dorim copiilor noștri "să nu treacă prin ce am trecut noi", ajungem să riscăm să îi supunem la noi lucruri prin care la rândul lor, să facă în așa fel încât copiii lor "să nu treacă prin ce au trecut ei."

Să explic un pic, nu?

O voi face simplu prin apel la principiul compensării, cel care de regulă ajunge să rezolve orice problemă.
Dacă ai avut prea mult din a, trebuie sa primești b pentru a avea echilibru (uneori b însemnând lipsa lui a).

Exemplu.
Dacă ai fost răsfățat (a) și ți-ai dat seama că nu e ok pentru evoluția ta ca adult, atunci vei tinde să selectezi foarte bine între opțiunile pe care le propui copiilor tăi, inspirându-i mai degrabă la temperarea instinctelor (b), decât la așteptarea de a primi orice, oricând, oricum.

Dorința ca ai noștri copii să nu treacă prin ce am trecut noi se traduce pe alocuri prin înverșunare. Multă înverșunare. Și o înverșunare din aceea care devine pe nesimțite …

De câte femei e nevoie să schimbe lumea? De toți bărbații.

Image
Ați observat că bărbații sunt crescuți pentru a deveni cineva și femeile pentru a găsi pe cineva? Probabil un motiv în plus pentru două ecuații prezente pe bulevarde și buzele celor care se autodeclară toleranți:
- femeie +35 single = incapabilă să-și facă o familie
- bărbat +35 single = liber arbitru sexi și dezirabil.
Toleranții declarați sunt primii care discriminează.


Încep acest material cu trei ipoteze personale asupra cărora voi reveni ulterior, în funcție de context și relevanță.

    Trăiesc, ca femeie, o perioadă de mare avânt pentru partea noastră de societate, ca urmare a acțiunilor trecute ale femeilor care au înțeles nevoia noastră de manifestare socială, economică sau politică alături de bărbați și nu în ciuda lor. Acest drept câștigat de altele înaintea mea și deopotrivă, acest confort pe care mi-l pot permite astăzi mă determină să cred că cel mai bun mod de a ne menține un statut pe care s-a anticipat ca îl merităm ar fi prin înțelegerea nevoii de firesc în comportam…