Posts

scrupule și alint

Image
Sfertul academic s-a demodat.
Nu ne mai ajunge legea nescrisă a lipsei de organizare.
Reinterpretarea mioritică a punctualității stă într-un nevinovat șantaj emoțional: să anunți când întârzii.
Sau chiar să zici că îți pare rău.
Și cu asta pare dintr-o dată că ai venit la timp, în ciuda traficului care te "surprinde" continuu. Cireașa de pe tort: "sunt pe drum!"
Sau poate: "scuze, ți-am zis că întârzii!"
Neclar. Sigur, tot e mai bine decât să te porți ca și cum ai fost punctual...după 50 minute.



abstract în derizoriu

Image
Mă uit în jur - derizoriu.
Beau un pahar de vin și încep să văd dublu.
Dublul derizoriului înseamnă împământare, înseamnă plierea realității peste imaginație.
Dublul mie însămi este personalitate multiplă și lipsa de coerență sau noimă.
Dublul lumii e o distopie.
Dublul meritocrației e totalitarismul.
Dublul lui sunt eu.
Mai beau un pahar.
Văd din ce în ce mai clar acum.
Pământul e atât de mic!
Îmi doresc să mă plictisesc.
Ar fi activitatea care m-ar apropia și mai mult de sens.
Îmi e atât de bine când simt că mă am, că nu mă mai ofer nediscreționat, oricui, oricum, doar din generozitate.
Generozitatea în lipsa atașamentului de sine este oportunism egocentric.
Da, în sfârșit mă am.
S-a întâmplat odată cu momentul în care am început să rejectez ce se forța.
Dar nu a fost deloc ușor.
E greu să speri când nu mai crezi.






ventilare emoțională

Image
--Băi, deci nu mai pot. --Iar te plângi? --Nu mă plâng măi, dar nu mai pot…efectiv nu mai am de unde. --Nu mai ai de unde, ce? --Nu mai am de unde să îmi trag energia … să îmi iau motivația. --Păi de ce? --Păi pentru că suntem vai și amar. Putrezi îmbrăcați în sclipici. Nu ne înțelegem stânga cu dreapta, habar nu avem de capul nostru, ne călcăm pe capete unii pe alții, nu ne ținem de ce zicem…  --Cred că exagerezi un pic … îți stă în fire. --Măi, nu cred că exagerez … m-am tot gândit și cred că e un model toxic ce perpetuăm noi aici. --Hai măi, drama queen. Cuvinte grele arunci matale aici, nu crezi? --Suntem niște provinciali, Ioana. Provinciali, vedem în mic, ne ascundem după deget, ne descurcăm, tăiem costuri să ne băgăm un pic mai mult în buzunar (unii din noi, adică ăia care au acces la informație), lingem mâna care ne dă 2 lei pe servicii de 100 … despre ce vorbim? --Păi de ce nu pleci? --Păi … cred că asta o sa fac. --Io ți-am zis că pe unde povestesc despre tine și ce faci su…

vrejul de gând

Image
Din nou ... nu vreau să vină sărbătorile.
O iau ca pe un semn că ori nu sunt cu toate țiglele pe casă, ori nu sunt unde trebuie.



Când stai pe o mină de aur.

Sunt în tren, dinspre Brașov spre București.Am făcut această călătorie cu ocazia turului II al alegerilor prezidențiale. Ca de obicei, din Ardeal se pleacă spre sudul țării cu multă mâncare bună ... Zacuscă, salată boeuf, prăjituri, vinete. Dezmăț culinar. Doar că totul a fost foarte pe fugă, așa încât înainte să plec nu am apucat să mănânc nimic. Am băut doar o cafea cu speranța că azi se va alege o soartă mai bună pentru această țară. Ce clișeu, dar cam așa e. Așa că mă aflu acum în tren, mi-e o foame de lupoaică și totuși, am la mine mâncare cât pentru o săptămână. Oare ce mi se testează acum? Răbdarea? Neatenția? Adaptarea? Acceptarea? Mai am o oră, dar parcă mai am o lună. Starea de acum îmi amintește de momentele când nu aveam brichetă, dar eram blindată de țigări.
Ce vremuri! E fun, chiar dacă te roade stomacul .

Cum e cu ura de rasă?

LGBT a devenit LGBTQIA.
Când?
Nu știu, am pierdut șirul evenimentelor.
Au mai rămas 19 litere pentru incluziunea socială prin etichetare.
Or ajunge?

Pentru cine nu știe de unde provine acronimul actual: Lesbian, Gay, Bisexual, Transsexual, Queer, Intersex, Asexual.

Comunitatea LGBT(QIA), din dorința de eliberare a reprezentanților săi și de obținerea drepturilor de reprezentare în comunitate, provoacă fix efectul opus și anume delimitarea normalității de restul lumii, fără să știm cine, ce, cum e.

Acum lumea este împărțită între LGBTQIA și ceilalți.
Normalitate?
Un cuvânt care probabil va ieși curând din dicționare de teamă să nu discrimineze.
Pe cine?
Nu știm.
Dar mai bine să fim politically correct decât să încercăm să înțelegem.

Normalitatea nu mai este demult un reper, pentru că nu mai avem voie să definim cuvântul "normal".
E normal ca în numele libertății să promovăm cenzura?
Normalitatea a ajuns mai degrabă un principiu devenit armă în mâinile totalitarismului minori…

noi și animalele

Image
Merg pe stradă și văd cum fiecare dintre trecători e în lumea lui. Câți suntem, atâtea lumi. Ne credem regi și regine în lumea noastră formată dintr-un singur om.
Mă uit la alte specii - pisici, câini, păsări, cai, pești. Fiecare dintre ai lor e, parca, în lumea celuilalt. Oricâți ar fi ei, o singură lume.
Noi, oamenii, ne gandim la împreună. Ei o practică.


copilul adult

Image
Tind să cred, și asta din ce în ce mai tare, că pe măsura ce le dorim copiilor noștri "să nu treacă prin ce am trecut noi", ajungem să riscăm să îi supunem la noi lucruri prin care la rândul lor, să facă în așa fel încât copiii lor "să nu treacă prin ce au trecut ei."

Să explic un pic, nu?

O voi face simplu prin apel la principiul compensării, cel care de regulă ajunge să rezolve orice problemă.
Dacă ai avut prea mult din a, trebuie sa primești b pentru a avea echilibru (uneori b însemnând lipsa lui a).

Exemplu.
Dacă ai fost răsfățat (a) și ți-ai dat seama că nu e ok pentru evoluția ta ca adult, atunci vei tinde să selectezi foarte bine între opțiunile pe care le propui copiilor tăi, inspirându-i mai degrabă la temperarea instinctelor (b), decât la așteptarea de a primi orice, oricând, oricum.

Dorința ca ai noștri copii să nu treacă prin ce am trecut noi se traduce pe alocuri prin înverșunare. Multă înverșunare. Și o înverșunare din aceea care devine pe nesimțite …

De câte femei e nevoie să schimbe lumea? De toți bărbații.

Image
Ați observat că bărbații sunt crescuți pentru a deveni cineva și femeile pentru a găsi pe cineva? Probabil un motiv în plus pentru două ecuații prezente pe bulevarde și buzele celor care se autodeclară toleranți:
- femeie +35 single = incapabilă să-și facă o familie
- bărbat +35 single = liber arbitru sexi și dezirabil.
Toleranții declarați sunt primii care discriminează.


Încep acest material cu trei ipoteze personale asupra cărora voi reveni ulterior, în funcție de context și relevanță.

    Trăiesc, ca femeie, o perioadă de mare avânt pentru partea noastră de societate, ca urmare a acțiunilor trecute ale femeilor care au înțeles nevoia noastră de manifestare socială, economică sau politică alături de bărbați și nu în ciuda lor. Acest drept câștigat de altele înaintea mea și deopotrivă, acest confort pe care mi-l pot permite astăzi mă determină să cred că cel mai bun mod de a ne menține un statut pe care s-a anticipat ca îl merităm ar fi prin înțelegerea nevoii de firesc în comportam…

băi!

Image
dacă viața asta ar fi doar frumoasă, n-am înțelege nimic din ea.


de ce vor oamenii să fie văzuți?

Image
Pentru ceea ce știu că au în ei.
Pentru ceea ce simt că au în ei.
Dar ceilalți nu văd.

Nu ne ajunge să ne vedem noi pe noi ... pentru că a fi o ființă socială vine cu nevoia de a te conecta și de a aparține unei lumi din afara ta.

Doar că această lume din afara ta nu e mereu gata să te primească ... să te accepte .... să te vadă ... sau, dacă te vede, să admită că te vede.
Și atunci ce îți rămâne de făcut cu această nevoie?
Cu ce umpli golul?
Cu tine?
Poate. Dar de la un moment dat, e ca atunci când pentru tine nu există Moș Crăciun ... însă ca să uiți că nu există, îți oferi singur cadou și speri ca până dimineață să uiți de asta și să fii surprins plăcut că cineva s-a gândit la tine așa cum ai tu nevoie să o facă.

Doare.
Doare când primești ce nu îți trebuie sau când trebuie să oferi din ce nu ai.
De fapt, nu știu, doare  ... sau mai degrabă te însingurează constatarea asta?


Ce înseamnă să fii văzut?
Păi înseamnă că cineva din afara ta să îți transmită prin fiecare firicel de viață…

Cum e cu determinismul?

Image
Și mă gândesc acum la noi, oamenii.
Și cum adesea ne categorisim și catalogăm în funcție de verticalitatea noastră, de coloana noastră vertebrală ... 
Ce înseamnă de fapt cele două expresii, dacă nu apanaje ale dreptății, ale conștiinței, ale moralei, ale spiritul etic atât de specifice omului și mai puțin spre deloc caracteristice altor specii de animale?
Posibil să nu fie întâmplător că doar noi ne-am ridicat, la propriu, din propria noastră determinare și la un moment dat, într-o zi fără precedent sau compromis, am decis să ne ridicăm în două membre.
Să fi fost acela momentul în care ne-am dezvoltat conștiința?
Sau mai degrabă clipa în care ne-am căpătat statura verticală tocmai pentru că așa ne-a dictat conștiința?


început de telenovelă

Image
când ajung copiii prea buni pentru parinții lor?




UX

Image
"Bună ziua, apelul dvs e foarte important pentru noi".
Urmează 45 de min de așteptare, suficient cât să-ți amintești din workshopu' vieții că frustrarea vine din așteptări. Care chiar dacă normale, sunt prea mari.
Cam la fel de mari ca orgoliul tău de a primi un serviciu decent.
E vina ta, fraiere, nu-ți mai delega nemulțumirile, dând vina.
Asa. Înghiți în sec gândindu-te că ești un neînțeles cu scopuri prea mărețe.
Pe fundal o coloană sonoră de lift.
Cu ea pe speaker, îți bei cafeaua, citești presa și juma de carte din raftul Denisei, iei micul dejun și te pregătești de întâlnirea de la 10.
Cel mai eficient apel ever. Prima dată când reușești atâtea în timpul unui call. Apogeu de multitasking.
Și hop, se rupe magia când îți răspunde un part timer care vrea doar de buzunar.
Ai și uitat de ce sunaseși. După ce îți revii din eficiența ultimelor 45 min, îți dai seama că ai 3 variante:
1. Continui cu interlocutorul departe de a fi viabil
2. Închizi apelul și resuni, doar-do…

efervescență

Image
Ați trăit vreodată dorința de a trăi o groază, doar de curiozitate față de ce se va întâmpla cu lumea?

Eu da.
O trăiesc acum.
Și e foarte mișto.




Decât trist și bolnav mai bine vesel și sănătos

Image
Io zic așa: viață lungă nu vine din mâncare sănătoasă, sport și bani.
Vine din împlinire.
Vrei sa bei, bea? Dar nu fă numai asta asta.
Să fumezi? Go for it.
Te paște nimfomania? Dacă ai cu cine, bravo.
Ești exhibiționist sau ai fetișuri "dubioase"? Da-le curs dacă nu presupune să dai în cap cuiva.
Și foarte important: asuma-te.
Nu te învinovăți că nu poți mai mult, pentru că atunci ai două șanse de boală: o dată din cauza apucăturii în sine și a doua oară pe motiv de tristețe.
Nu poți să te lași? Nu te lăsa!
Decât să mori și bolnav și nefericit, mai bine trăiești făcând ce te face să te simți împlinit. Indiferent ce ar fi asta. Pe bune, ce tot atâta cu "eu știu ce tre' să faci?"
Nimeni nu are adevărul absolut. Cumva, într-un mod misterios, împlinirea ajută major și "pisicul" și în final, starea de bine. Nu zice nimeni să nu corectați derapajele flagrante ... Dar eliminati-le doar pe alea care odată cu tăierea sursei de toxic, vă taie și elanul de a…

Paza rea trece primejdia bună

Image
Care e cel mai greșit lucru bun pe care îl poți face?

Go bananas

Image
- Te iubesc.
- Iar eu te iubesc și chiar mai mult de atât.
- Cum adică?
- Adică sunt și dispus să fac ceva în privința asta.





._._._.

Image

zicală

Când nu ești sigur de caracterul unui om, privește-i prietenii.
Așa se zice.

Și tot ăștia zic să nu plângi după cineva care ți-a omorât zâmbetul.

povara care păstrează omul, om

Image
Onestitatea, bunul simț, curajul, recunoștința, onoarea, dreptatea, demnitatea sunt, toate, pedepse.
Pentru că te obligă să ai de-a face cu toți cei care nu le au.




ce scăpare!

Image
Țin minte că am citit la un moment dat, acum mulți ani, un citat care stă cu mine de atunci.
Îi aparține lui Eleanor Roosevelt care a spus așa:

Mințile luminate discută idei,
mințile mediocre discută evenimente, 
iar mințile mici discută oameni.

Păstrând o tonă de modestie și fără a avea vreodată pretenția de a fi cumva sau altfel, nu știu perioade din viața mea în care să discut altceva decât idei.
Cu mici excepții, însă, care mă determină să mă văd într-o lumină de decădere.
Aceste excepții se referă la momentele în care, crezând că așa se cuvine să fac, am încercat să mă integrez în câteva anturaje care discutau oameni.
Și m-am lăsat trasă în asta.

Mi-e rușine.
A durat infim față de restul timpilor, dar a existat această latură la un moment dat.
Și m-a ajutat să înțeleg prin digestie ce înseamnă toxicitatea lui  fitting in pentru cineva în care urlă ambiția de a fi autentic.


Test de personalitate.

Când știi că e prea mult?
Când știi că ți-a fost invadată viața cândva, când tu nu ai fost atent?
Păi ... Când ajungi să spui mai des "nu am timp" decât "bună ziua".Nu am timp = nu sunt în control.Așa că tai.
Din lucruri, din oameni, din activități, din notificări, din nenumăratele activități din calendar.
Și PRIORITIZEZI.
Ca să rămâi la lucrurile esențiale aranjate corect.În funcție de unde ești în viață, pe planurile personal / profesional e posibil să apară cinci fenomene.1. Să te simți dintr-o dată mai liber.
Mai stăpân pe tine.
Mai asumat.2. Să te întrebi unde au dispărut toți.
De ce nu te mai caută.
Să te simți singur.3. Să înlocuiești avalanșa care venea spre tine și te copleșea cu tentația de a te duce tu spre ea.
Derivă din 2 și e doar un simptom compensatoriu de moment.4. Vor apărea exclușii, lăsații deoparte.
Asta e.
Nu le faci nici un bine dacă îi plasezi pe un loc mai înalt decât ești tu, doar ca să nu fie afectați.
Mai mult, primii afectați sunt cei c…

Și fuduli și proști

Image
Celor care își bazează orgoliul pe unicul argument cum că de pe teritoriul vechii Tracii a ieșit omenirea, iată cum stau lucrurile între timp: suntem CODAȘI la lifelong learning.
De ce? Pentru că:
#1 românii nu trebuie să mai învețe, ei știu. probabil și pe suedezi i-ar învăța câte ceva.
"nu vin ăia să ne învețe pe noi cum să ne facem treaba"

#2 nu am când să mai fac și asta. vreau să și trăiesc.
#3 la ce te ajută școala, când trăiești într-un loc în care trebuie doar să te descurci? plus că am învățat deja destule pe care nu le aplic.

#4 n-avem școli ca lumea și diplomele se dau pe pile, așa că de ce să te mai complici? plus că sunt atâția cu diplome care mor de foame.

#5 e scump să înveți ceva ca lumea aici.

#6 noi suntem deja deștepți, toți românii plecați afară se afirmă și sunt apreciați de străini.

#7 lasă că nici la ei nu e chiar roz, uite că nu mai au nici biserici și instituția familiei e cum e.

#8 e prea teoretică școala de la noi.

#9
nu mi-a plăcut niciodată școala, de ce aș continua …