RALUCA MIHĂILĂ

...i-as lua in brate pe toti aceia care, dintr-un motiv sau altul, imi sunt dragi, le-as dori sa stie ce sa isi doreasca si le-as multumi pentru cand, in loc sa imi zambeasca frumos dar cu firimiturile de nesinceritate care motiveaza "prietenia" din spatele actiunilor tuturor celorlalti, au stiut sa imi   dea de veste cand a fost cazul.  ... si i-as lua in brate fara sa le cer voie, ci pur si simplu ... se spune ca daca ceri voie sa iubesti , vrei atentie.  Those events and people in our lives who trigger our unresolved issues could be regarded as good news. They are like messengers that show us with terrifying clarity exactly where we are stuck." (Pema Chodron) Sunt acei oameni la a caror prietenie nu poti renunta pentru ca, nu-i asa, stiu prea multe despre tine :D, si stiu si pot face diferenta.  Parintii mei, ei, cei la care ma refer mai sus, capul de pe umeri cu toate ale lui* sunt cele mai de pret valori ale mele. Cumva datorita lor pot inlocui i

Am stat sa ma gandesc la posibilele motive pentru care unii oameni sunt prosti. Ce ma indigna cel mai tare nu este faptul ca sunt propriul lor scut in fata a orice, cat mai degraba cele doua extreme care predomina: cei care sunt prosti din nastere si cei care sunt prosti din desteptaciune. Ambii sunt periculosi din acelasi motiv: te bat prin experienta (de a fi prost).

Cum poti incerca sa nu iubesti pe cineva? Cred ca doar iubindu-l altfel decat ti se arata, incercand cumva sa imblanzesti sentimentul. Nu vad cum ai putea opri un val sa te cuprinda...poti cel putin sa ridici niste diguri care sa il redirectioneze partial, dar de udat tot te uzi.

Uneori, cand mi se ureaza "ai grija de tine!" am tendinta sa raspund "cred ca nu mai stiu cum".

se spune ca de regula ne intalnim de doua ori in viata cata bucurie deliranta in aceasta facatura a vietii! si ce stil subtil de a te pune fata in fata cu trecutul.

Nu, va inselati daca aveti impresia ca cea mai crunta singuratate se intalneste in momentele in care linistea iti inunda fiinta si iti tiuie in urechi. Cel mai crancen sentiment de solitudine l-am regasit in galagie, in zgomot, in harmalaie. Pentru ca prin contrast cu zgomotul de fond, pacea neconsolata din sufletul tau nu anunta decat ... un vid care se doreste umplut. Un vid care nu se poate umple precum aerul, cu zgomot, si care iti anunta periodic incompletitudinea. Nu ca om, ci ca fiinta sociala. Absolut cumplit. Tristetea singuratatii este o afectiune pe care in momentul in care iti doresti sa o tratezi se numeste ca esti ori disperat, ori fara speranta in dependenta afectiva. Da, este o afectiune pe care daca nu o tii in frau iti distruge imunitatea societala si te leaga, precum un melc, de coconul propriului sine fara posibilitate de desprindere ulterioara fara distrugeri majore. Imagineaza-ti ca viata incepe de la un moment dat, fara nici un scrupul, sa iti

Nu vi se pare abscons ca oamenii cei mai motivati sa faca un anumit lucru sunt cei mai precauti in actiunile lor?  Cei fara ideal fac orice, oricand, oricum. Sau aleg sa nu faca nimic. Le este egal. Nu au ce pierde.

Iubirea adevarata nu accepta jumatati de masura. Fie este, fie nu. Iar daca este, se traieste. Daca nu, se trece peste ea prin surogate. Insa niciodata cu reveniri, pentru ca revenirile inseamna jumatati de masura, inseamna reincercarea unui esec, inseamna speranta in zadar, inseamna eroare constienta. Ce se intampla cu cei care n-au fost sa fie, cu cei care cred ca s-au iubit si dupa ani isi schimba priviri, vorbe, idei? Se numeste ca nu s-au iubit cu adevarat niciodata daca se pot privi in ochi, daca pot sta la masa pentru o conversatie obisnuita? Tind sa cred ca da.  Pentru ca daca nu a fost sa fie, nu poti accepta durerea intalnirii cu o dorinta refuzata nemilos de destin. Si tind sa cred ca nu. Pentru ca mereu poti iubi altfel decat cum tocmai ai incetat sa iubesti, astfel incat niciodata nu vei apuca sa spui "da, am iubit cum o fac acum" pentru ca in timp, sentimentul se desavarseste. Si pe acest plan, contrar a tot altceva in viata, viitorul o ia mereu in

        Uneori poti avea nenorocul sa simti afectiune, respect, atasament fata de cineva care pare a nu le merita. Si care nu cunoaste si nu traieste pe baza de reciprocitate. Ba mai mult, chiar intretine univalenta acestei relatii interpersonale din care tu iti doreste sa faci o prietenie.       Ce alegi intre respectul cuvenit unei prietenii in care crezi si propria-ti mandrie?       Cum alegi intre doua emotii care te definesc: afectiune fata de celalalt si respect de sine?       Cum jonglezi corect intre datoria fata de tine insuti si datoria morala fata de alegerea facuta de suflet si fortat-validata de ratiune?       Teoretic te alegi pe tine. Practic: daca te alegi pe tine-eul automat te refuzi pe tine-oferit celuilalt. Iar tu ca om esti suma eului pastrat pentru tine cu a eului oferit mediului inconjurator. Asa ca, indiferent de alegere, oricum te refuzi partial.       Nu cumva nu exista raspuns corect ci doar victime colaterale mai mici intre eul-relativ la c

Mi-ar placea sa existe doctori care sa prescrie carti, melodii sau piese de teatru.

As vrea sa existe posibilitatea sa imi descrie fiecare din cei care: -iubesc -cred ca iubesc -vor sa iubeasca cum (re)simt acest lucru.  Ce cred ca as descoperi? Ca: -cei care iubesc impartasesc senzatii foarte asemanatoare. Un sentiment autentic nu loveste niciodata diferit, iar pe cei diferiti ii aglomereaza intr-un numitor comun. -cei care cred ca iubesc isi simt limitele si forteaza, aspirand la ceva ce nu pot duce. Vor mai mult, spera fals si pretind. -cei care vor sa iubeasca sunt cei mai predispusi la extreme: fie sa se ataseze extrem de greu, sa fie foarte selectivi fiind o obisnuinta, fie sa "serveasca" din primul venit, din nervi, plictiseala ori lipsa de rabdare selectivitatea nemaiconstituind o optiune. Singurii cu care nu mai vreau sa ma intalnesc sunt cei din categoria de mijloc. Sunt cei mai perfizi ingrati cu pretentii de autenticitate. Restul fie traiesc, fie incearca. Ambele bune. Exista insa o categorie pe care nu stiu unde sa o in

situatie limita pe viata si pe moarte. sau pe-aproape. simti ca risti sa ... te afunzi in nimicul plin de gol. in acel nimic ce acapareaza tot ceea ce a indraznit vreodata sa respire energie si pofta de orice. mai ai dreptul la doua lucruri: la viata, dar asta nu te intereseaza acum, si la o promisiune. iti surade ideea sa se uite cineva in ochii tai pierduti, dar cu nesat de regasire, si sa iti spuna "iti promit sa nu iti promit decat ceva ce iti pot promite".  ai gasi ce sa ceri?  i-ai cere-o? de ce? poti subjuga pe cineva singurului lucru care ti-ar da forta de a continua, chiar daca doreste in cel mai sincer mod sa ti se ofere cu totul?

lucrurile care imi nasc cele mai intense stari sufletesti. cele mai vecine cu nebunia, mai linistitoare, mai aproape de mister si taina ori mai aproape de implinire decat orice altceva. sunt patru (nu neaparat in aceasta ordine): -muzica -oamenii -ideile si logica din spatele lor -natura in mod cert imi imbunatatesc in mod constant viata, chiar si atunci cand gradul ei de contorsionism este pus la incercare. restul e detaliu si figuratie. "Bucuria de a trai inseamna sa inveti sa platesti pentru fiecare lucru atat cat merita si sa-ti dai seama cand l-ai obtinut." (Ernest Hemingway)

am o perioada de relativa oboseala fizica dar mai cu seama oboseala si framantari emotionale, ca...asa se joaca tenis in zodia pesti. o colega de birou s-a aratat vadit ingrijorata si m-a intrebat inca de ieri daca sunt in regula, daca am probleme de sanatate sau daca sunt suparata m-am cam ofticat ca nu am putut ascunde, si i-am raspuns (cum altfel?) "nu, sunt ok, multumesc de intrebare" azi a venit din nou la mine, intrebandu-va incet sa nu cumva sa o mai auda altcineva "mai, sigur esti ok? ca se vede de la o posta ca este ceva. te simti bine?" pfuai, stiam eu ca mi-am lasat ceva in cuier inainte sa plec: masca. i-am spus "da, e totul in regula", trecandu-mi prin cap cele mai triste ganduri despre tristetea lucrurilor celor mai triste.  atat ingrijorarile cat si lipsa de odihna ajung la un moment dat sa se vada "de la o posta", se pare. la final de zi, inainte sa plece spre casa s-a mai uitat odata inspre mine, lasand sa m

Revolta muta a celui caruia ii vine sa urle.

atat de simplu spunem "daca as mai putea trai odata clipele acelea" sau "daca ar fi sa intorc timpul inapoi" sau "cat de diferit as face lucrurile a doua oara"... nu eu, eu sunt impacata cu tot ce am facut in trecut. cu intrevederea viitorului am de tras :D dar sunt multe persoane pe care le-am auzit spunand treaba asta, lasand in jur umbra regretului ca nu mai au ocazia sa faca lucrurile "bine". cum ar fi sa se anunte in seara asta la stiri ca incepand de la ora 00:00 se da startul intoarcerii inapoi in timp pentru oricine doreste sa "indrepte" ce crede ca a facut gresit sau a lasat neterminat?  fara preselectie, fara ochi frumosi, fara rigori si CV-uri, fara intrebari despre (ne)fericire sau lai-lai-uri. oricine.  oare cati dintre noi am fi parasiti in prezentul de acum, situat undeva intre "caldut" la "foarte bun", pentru un trecut care "ar putea re-fi", oare cati dintre noi am ra

cel mai mult dureaza supararea pe mine insami. din pacate sau din fericire

      Imi este atat de dor de senzatiile pe care ti le da iubirea nesabuita! De fiorii care te strafulgera cand intalnesti ochii celui pe care il porti in inima, cand iti simti pulsul in mandibula si mandibula in crestet si nu mai stii care parte a corpului ce face, cand speri, cand simti ca meriti si ca poti avea, cand stii ca ai cui sa oferi totul si universul de dincolo de el, cand palma lui iti atinge timid palma si parca lumea se opreste in loc pentru a pastra un secret, cand respiratia ta se insurubeaza nedefinit pe respiratia lui pentru a zavori in universul linistilor nerostite cea mai de pret taina, cand ratiunea exista doar pentru a face nimicurile sa mearga, cand devii alt om iubind si primind iubire, cand iti doresti sa ai ceea ce ai in timp ce ai!       Da, imi este dor de iubirea nesabuita, sincera, brutala, inopinata si completa, acea iubire care iti insufla incredere. Incredere intr-o ancora si apartenenta la un mister.       Si indiferent de cat de dor imi este

Imi place sa imi placa viata. Atata doar ca atunci cand lucrurile par urate uit cum este ca ele sa apara intr-o lumina optimista ... si mi se pare un supliciu sa astept pana aflu. Dar si cand aflu!