La vulcanizare

Joe Bonamassa - If Heartaches Were Nickels

    Echilibrarea rotilor se face pe doua planuri: stabilirea unui paralelism perfect intre cele doua roti din spate si a unuia necesar imperfect intre cele doua roti din fata. Doar asa masina va raspunde la comenzi. 

    Rotile din spate au doar scopul de a spune "da" la bunul mers al celor din fata. Nu au nici inititativa, nici nu se opun. D(o)ar sunt acolo cu rol de reality check.

   Echilibrul nu este opusul dezechilibrului! Nu este nici anularea lui! Presupune doar mentinerea tuturor rotilor dintate si a fiarelor (din noi) pe o traiectorie clara fara risc de derapaj.

    Viata cu tractiune pe spate presupune o evolutie letargica. O derulare continua a paralelismului zilelor trecute cu al celor viitoare. Numai unghiul care destabilizeaza controlat alinierea tuturor planurilor geometrice poate sa echilibreze caroseria umana si intregul cumul de aliaje care o compun. Asa cum doar o structura de balans in caz de cutremur asigura o rezistenta superioara. Nicidecum una rigida.

      Nici a si nici b nu au valori clar definite. Sunt doar niste dezechilibre in miscare. Se pot raporta insa la un reper c: vizibilitate la 180 grade. Atat. Sunt doar "oarecum"-uri. Fara a, b nu va putea niciodata sa fie complet si sa vada lumea cu intregul spectru ocular. Si invers.

    Ca aici:

Unii te vad numai pe tine,
Altii ma vad numai pe mine,
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stam spate in spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sangele duce zvonuri
De la o inima la alta.
Cum esti?
Daca ridic bratul
Si-l intind mult inapoi,
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc
Pana la sange gura.
Cum suntem?
Avem patru brate sa ne aparam,
Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea
Si tu numai dusmanul din fata ta,
Avem patru picioare sa alergam,
Dar tu poti fugi numai in partea ta
Si eu numai in cealalta parte.
Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte. 

(...)

Oh, numai noi cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi
Si-a intelege astfel totul,
Dar stam spate in spate,
Crescuti ca doua crengi
Si daca unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singura privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Insangerat, infrigurat,
Al celuilalt.

 

    Cred in dezechilibrul controlat de reality check. Orice alte variante sunt Sd.Kfz.-uri fara centre de comanda si fara munitie. Adica o adunatura de fiare fara sens.




    Versurile de mai sus in varianta completa.