(Cum) e bine sa gresim?(!)

    Ai voie sa gresesti. Sau in fine, poate ca gresind toti atat de des, cumva la modul consensual am stabilit ca ne putem acorda acest hiatus moral. Deci ai voie. Nu doar pentru ca este uman, ci pentru ca nimeni nu este inzestrat nativ cu posibilitatea de a prevedea consecinta faptei sale. A, o poate presupune, atat. Deci poti gresi. Pana iti dai seama de greseala. Dupa care ai voie sa te acuzi pentru prostia facuta. Dupa care ai voie (si este chiar recomandabil) sa tragi invataminte. Apoi sa te conformezi lor pe viitor.

    Intrebari: ai voie sa gresesti din nou? Si se considera ca ai gresit chiar daca judecata ta iti spune cu toata convingerea ca exact ce ai gresit anterior trebuie repetat si ca doar greseala aceea se potriveste momentului pe care il traiesti?

     Prin ce s-ar defini momentul in care ne trezim spunandu-ne noua insine "Trebuie sa gresesc din nou in felul asta!" ?

     Cumva prin adaugarea rationala a unui nou hiatus moral pe care insa nimeni nu a convenit vreodata sa ti-l accepte (fiind deja a doua greseala) si care va trebui asumat?

     Sau prin convingerea ca prima greseala nu a fost greseala, ci doar o acomodare greoaie si pe ghimpi cu realitatea, pozand astfel intr-o falsa eroare umana? Din a doua varianta iesi chiar castigator: ai voie la un "nou" hiatus moral :), sansa ta la greseala nu a fost inca irosita.