In.somn.iac

Cel mai bun somn este cel furat vietii in modul cel mai egoist. Pe fotoliu fiind, pe scaun, la masa, in metrou, in autobuz, oriunde. Exact acolo te vrea. Si exact atunci. Este somnul in care pe neasteptate intri complet in transa, aluneci usor si cedezi...iar in drumul tau faci semn realitatii cu un subconstient care de abia asteapta sa se instaleze ca si cum ai face usor cu mana spunandu-i : "Degeaba, nu mai insista. Nu ma mai ai! Revin cand termin." Este cea mai lina si sincera alunecare in nevoia de regasire urgenta si de regenerare a singurei parti limitate pe care o avem: fizicul. Revenirea la viata dintr-o veritabila motaiala de regula se resimte dureros: muschi intepeniti, gat fara simturi, maini anchilozate, amorteala generalizata, toate semne de suparare pe noi a realitatii ca am lasat-o singura. Si se manifesta cum poate, ca o femeie, afisand un soi de sentiment posesivo-gelos, si chiar daca te  chinuie putin, fara indoiala te va primi inapoi fara sa clipeasca.  Pentru ca atunci cand dai sa te trezesti te intampina cu un soptit "Te asteptam. Am crezut ca nu mai termini." Si cu toate astea tot nu te lasi si ii soptesti inapoi "Merit sa ma lasi inapoi. Pentru ca pana data viitoare, stau numai cu tine". Relatia de cuplu in care celalalt pleaca periodic si se intoarce mereu la tine...un fapt consensual acceptat, nejudecat si pedepsit la fiecare revenire in simturi. Fara pedeapsa nu ti-ar arata ca te vrea inapoi cu adevarat. Lucru pe care il intelegi si care in definitiv iti place. De ce dureaza relatia in conditiile astea? Pentru ca ambii stiu ca isi apartin reciproc, se regasesc unul in celalalt si fiecare ratacire ocazionala inchide intotdeauna cercul printr-o revenire.