Uneori se confunda
Cum iti dai seama daca iti este dor de cineva anume sau daca iti lipseste senzatia de a nu fi singura?
Am ajuns, nu pentru prima data, la concluzia ca intre cele doua stari ca reprezentare a dorului exista o lina foarte fina, similara celei care desparte iubirea de ura, din pricina careia uneori caram dupa noi oameni pe care de fapt nu ni-i dorim neaparat alaturi.
Imi dau cu parerea: daca exista in sufletul tau un gol in care se potriveste o singura privire, atunci lucrurile ar trebuie sa fie clare. Daca exista in sufletul tau un gol in care se potriveste orice chip care respecta niste parametri clari, lucrurile ar trebui sa fie la fel de clare.
Nu este obligatoriu sa ii permitem vietii sa fie grea cu noi.
Am ajuns, nu pentru prima data, la concluzia ca intre cele doua stari ca reprezentare a dorului exista o lina foarte fina, similara celei care desparte iubirea de ura, din pricina careia uneori caram dupa noi oameni pe care de fapt nu ni-i dorim neaparat alaturi.
Imi dau cu parerea: daca exista in sufletul tau un gol in care se potriveste o singura privire, atunci lucrurile ar trebuie sa fie clare. Daca exista in sufletul tau un gol in care se potriveste orice chip care respecta niste parametri clari, lucrurile ar trebui sa fie la fel de clare.
Nu este obligatoriu sa ii permitem vietii sa fie grea cu noi.
Comments
Cred ca este o nelamurire care ne va insoti in orice moment al vietii noastre. Rutina care se instaleaza odata cu disparitia exaltarii, face viata "normala"; face ca ea sa se inscrie in niste paramentrii pe care oamenii ii numesc normalitate. Si viata se deruleaza uneori inaintea ta, uneori in urma ta; dar de putine ori odata cu tine. Si uiti cate putin de tine in fiecare zi, fiind prea preocupat de bunastarea vietii traite in 2, 3,4 etc. Si vine o zi in care ramai tu cu tine, cand te poti simti, iti poti auzi gandurile, si te intrebi "si cum mine cum ramane?; asta e tot? asa va fi viata mea de acum inainte?" Aceste intrebari, nelinisti, angoase pana la urma, in functie de temperamentul fiecaruia, provoaca stari, atitudini, comportamente. Teama de a nu ramane singur este fireasca, face parte din priamida nevoilor, cine am fi noi sa ne punem in calea ei? dar cum preferam singuri cu noi sau singuri cu ei? Daca am ajunge intr-un asemenea punct este clar ca avem nevoie de un psiholog.
Dar dorinta de a fi cu celalat etse naturala; este firesc sa ne dorim pe cineva langa noi; cineva care sa devina partenerul nostru si care sa "lucreze" impreuna cu noi la viata, la fericire.
Sunt sigura ca ai pe cineva in minte cand iti este dor... sa fim seriosi, daca as aduce un baiat luat dintr-o discoteca din Regie sigur nu ti-ar face placere prezenta lui; sau un barbat aflat la criza varstei de 50 de ani, care isi doreste sa fie tanar din nou si facand-si cativa tepi in par, crede ca a reusit sa resuciteze 30 de ani. Sigur nu te-ar incanta nici exemplul acesta.
Si atunci...este clar ca iti este dor de un el pe care l-ai putea identifica numai dupa miros; un el care stii exact ce va rascoli in tine si cum te va face sa te simti; altfel nu poate sa iti fie dor ci cel mult sa iti doresti.