Dupa o dilema, de regula...

...si daca ai putin noroc, vine si revelatia.

In cazul meu, am ajuns la concluzia ca nu exista ceea ce se numeste "poseta perfecta". Si nu ma refer aici la compartimentarea ei, pentru ca pe planul asta lucrurile au ajuns relativ clare iar designer-ii si-au cam dat seama de combinatia castigatoare. Insa privitor la marime ... mai este muuuuult de lucru. Si nu pentru ca nu s-a creat poseta potrivita oricarei nevoi - intrucat exista de la plicuri de patru centimetri pana la adevarati saci de piele carati (a se citi "atarnati de") femei dintre cele mai plapande si care isi pierd astfel feminitatea in detrimentul unei bucatoaie de material - ci pentru ca in functie de fiecare marime a posetei nevoile feminine se ajusteaza astfel incat mereu la final, dupa ce isi aseaza toate lucrurile personale "la locul lor" mai ramane cel putin unul care nu mai incape, fie el ruj, carnetel, oglinda, pix sau ce-o mai fi. Recunosc, bunaoara, ca este usor frustrant sa stii ca orice ai face, esti setat(a) astfel incat sa ajungi la concluzia falsa de tipul "care mama lui de creator a facut rahatelul asta de geanta in care nu-mi incape nimic*?"

Da, ramane un mister** de teapa celor pastrate in duhul din lampa lui Aladin :) si care trebuie asimilat, cu seninatate si neaparat cu putin umor, primei categorii din dictonul deja la moda: "da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, de a avea curajul sa schimb ceea ce pot si de a face diferenta intre cele doua".

*aici, nimic inseamna de fapt o colectie pe alocuri impresionanta de lucruri personale si accesorii (de multe ori inutile) care incununeaza viata "pe teren" a unei prezente feminine

**elucidat, de altfel, pentru ca se stie ca  femeia oriunde vede potential (aici, o poseta mai mare si mai incapatoare decat cea curenta) il speculeaza (cum?, bineinteles ca in sens pozitiv)