Amar de dor

Imi este atat de dor de lucrurile simple, de evenimentele care nu reclama aparente, oboseala, scremete si afisaj in tonuri de capitalism pompos. Imi este atat de dor de sinceritatea firescului desprins din canoanele unei moralitati fara tagada, imi este atat de dor de prietenie, de dragalas, de placerea sincera a destainuirii fara risc, de plimbari limpezi sub clar de luna, de zambete sub raze de soare. Imi este dor de excursii prin lume si descoperiri de nou, imi este dor de copilaria fara griji si de momentele in care nu stiam ca exista "ganduri" si "probleme". Imi este dor de vremea in care aveam vreo cincisprezece ani si ma uitam surprinsa si cumva dezabuzata la cei mai mari decat mine care sufereau din dragoste si carora le-as fi spus "ce-i aia sa suferi din dragoste? iubesti sau nu iubesti, e simplu". Daaa, exact acea simplitate invocata acum multi ani este cea pe care o reclam acum cu toata fiinta mea.

Parerea mea este ca totul in viata a inceput sa se reduca la promovare - ca e ea personala, ca e profesionala, ca e educationala, e promovare si marketing. Te vinzi astfel acceptandu-te ca pe o marfa si nevazand ceva negativ in asta "pentru ca toti o fac". Greseala generalizata nu devine corectitudine sau norma! Nimeni nu mai are timp sa stea sa observe, ritmul a devenit unul nebun, un fast-forward al principiilor, al motivelor pentru orice, al placerilor, al tristetilor, ca si cum rapiditatea internauta cu care circula acum informatia ne-a upgrade-at vietile, gesturile, grimasele, strambaturile si zambetele. Este o nebunie coplesitoare pentru cei care nu vor sa participe la ea dar care nici nu vor sa fuga in munti, pentru cei care vor sa traiasca in mijlocul oamenilor dar fara a face PR din cine sunt ei.

Posibila perspectiva asupra vietii

Ce se va pastra mereu la adapost de orice tip de mocirla conjuncturala este eminamente simplu* si natural. Ce necesita explicatii, lamuriri si adaugari peste adaugari iese din sfera normalitatii firesc inefabile.

*si niciodata simplist