Pieton autohton

Ok, de parca nu ar fi suficient ca oricum sunt o impiedicata si acolo unde este drumul drept exista si cel mai mare risc de a cadea, dar este si iarna. Am zis eu mereu ca e bine ca nu cad de la inaltime mare, dar tot nu am scapat de cateva neplaceri cu fracturi, entorse, intinderi si alte belele. Si n-ar fi o problema daca lucrurile nu ar sta cam asa: dincolo de proverbialele anunturi printate pe foi A4 si puse pe sfori in chilotei transparenti si care misuna prin tot centrul vechi al Bucurestiului avertizand "Atentie, cade tencuiala!" si cu care fara sa vreau si fara sa comentez prea mult, m-am obisnuit, si mai mult decat atat, m-am autoeducat astfel incat atentia mea care trebuie sa fie majora cand merg pe strada sa se distribuie corespunzator uitatului pe jos si celui pe sus, dar acum s-a adaugat trotuarul imbracat in gheata sticloasa. Aluneca de zici ca nu-i adevarat. Ma rog, cumva fac fata presiunii de a merge pe trotuar (nu pe sosea). Dar apare un nou obstacol care dubleaza atentionarile deja postate pe peretii cladirilor de patrimoniu (sau nu): "Atentie, cad turturi!" Este o nebunie generala din punctul de vedere al perimetrelor incadrate de sfori pe care stau agatate coli de cerere cu anuntul anterior mentionat. Practic un trotuar clasic, fara gheata, fara atentionari de nici un tip si fara masini parcate pe el a devenit demult ceva rarisim. Si acum stau in dubiu, unde naibii sa ma uit intai: la turturi, la picioare, la tencuiala sau sa nu intru in masini? Imi vine sa iau autorizatie de la primarie pentru un matru patrat, undeva langa un perimetru "securizat" si sa imi agat de gat o pancarda cu "mai cred in Creanga, dar nu si in prostia omeneasca" sau sa tip la cineva, oricine "ia dracului o scara si reteaza turturii in loc sa te apuci sa legi sfori sau sa printezi foi". Se poate si fara scari in unele locuri, pentru ca exista geamuri de la care se poate ajunge imediat la stresinile de care atarna imense pericole de gheata. Dar ma dezumflu imediat pentru ca imi aduc aminte ca este putin mai greu sa misti un deget si este mult mai usor sa te "asiguri" impotriva oricaror plangeri printr-o simpla foaie.

Iata, pe scurt, slalomul hibernal bucurestean de care va vorbesc:

-trotuare foarte inguste, acolo unde exista

-"Atentie, cade tencuiala!"

-"Atentie, cad turturi!"

-gheata cumplita si pe alocuri, pentru ca ingustimea trotuarului sa fie certa, sunt mormane de zapada lasate sa se topeasca pentru cand da ghiocelul

-neatentia mea si semi-calcatul in strachini.

Incerc de multe ori sa imi fac traseul astfel incat sa merg pe unde s-au betonat stalpisori* si pe unde masinile nu mai pot parca, dar daca nu tre' sa merg pe acolo mi-e mai greu sa zbor :(. Da, stiu, imi merit soarta. Daca n-am masina...

Recunosc insa ca ma bucur incomparabil mai mult de iarna decat amaratii comozi care stau in masini pe la semafoare si prin ambuteiaje si care sub nici o forma nu vor sa le pice rangul mergand in doua.

*semn ca solutii exista, daca se vrea