Mi se rupe ...
... inima.
Cand vad oameni care protesteaza in frig, cand vad bolnavi care fara bani nu primesc ingrijirile medicale la care cotizeaza cu varf si indesat, cand vad studenti care asteapta sa fie invatati si in schimb primesc un pumn intre ochi, cand vad ipocrizii de salon de tipul "copiii romi viseaza ce-i lasam noi sa viseze", cand aud pe canalele de stiri, la capitolul 'stiri nationale' numai de violuri si drumuri inzapezite, cand vad ca protestatarii de acum 10-15 zile au fost imprastiati de vreme rea si gardieni indoctrinati de sistem, cand vad ca agricultura e la pamant, cand vad claia incapabila de Igasi, Ialomitieni, Boci, Branze, Sulfine si alti silicati mucegaiti moral, cand vad ca nu mai avem fabrici, cand vad scolarite de cincisprezece ani care se duc la liceu cu buricul gol la minus 20 grade, cand vad supermarket-uri in care toti platesc cu cardul in conditiile in care saracii demult nu mai stiu cum arata cash-ul, cand platesc pana la ultimul banut si vanzatoarea imi zice sictirita "ia inapoi aia doi bani, nu am ce face cu ei', cand vad cum comertul a devenit o jungla care circula sub masca unui capitalism modern, cand vad ca etica muncii la romani s-a tranformat demult, sub incurajarile primite de la patroni, in imoralitate, cand vad cum mamelor le este refuzat dreptul la alocatie daca detin o bijuterie sau blana, cand vad oficiali europeni care se lafaie in jacuzzi si bai de namol in pauza de masa, totul pe banii contribuabilor europeni tampiti, cand vad cum ONG-uri peste ONG-uri spala bani revendicandu-se de partea dreptatii si impartialitatii absolute, cand vad ca ne apropriem romanii doar dupa ce castiga premii prin strainatate, alungati fiind de noi, cand vad ca ne batem joc de Casa Poporului si nu numai doar pentru ca este o constructie ceausista in timp ce atatia europeni vin la ea ca la sfintele moaste, cand vad abuzul de putere si traficul de influenta, cand vad dezumanizare, bataie de joc si lipsa de solidaritate, cand vad lingai, mincinosi ori lasi, cand imi aduc aminte de faptul ca Octavian Paler nu mai este printre noi, cand nu mai pot cumpara decat usturoi produs in China sau salata de Italia, cand vad tigani care acapareaza parcari si iti fac semn cand sunt locuri libere, astfel obligandu-te sa le dai bani daca nu vrei sa te trezesti cu o zgarietura la intoarcere, cand vad calai in loc de bancherii zilelor noastre ori cand vad cum incet-incet se alege praful de tot ceea ce aduce valoare adaugata noua insine.
Si nu doar mie, mai multora ni se rupe (inima) de Romania. Dar nu cred ca putem pleca; cu ce poti inlocui o inima, fie ea si indurerata?
Din ce in ce mai des, in ultima vreme, constat si sper in solutia unui stat politienesc pentru cativa ani, pentru o perioada in care legea sa fie lege pe tot traseul aplicativ: daca cei care nu aplica si nu vegheaza la respectarea legii continua sa isi bata joc si sa ingroase randul ucenicilor clientelari, atunci sa fie scosi din sistem si aliniati la munca in folosul comunitatii. Da, tocmai: ca se le pice rangul. Iar daca cetatenii nu respecta legea, sa primeasca amenzi de sa nu le poata duce. Doar cand tai perpetuarea unui fenomen poti spera la anihilarea lui pe termen mediu si lung. Daca nu opresti supapa de undeva nu ai cum sa speri ca "lasa ca ne revenim noi". Si eu personal as incepe cu o "sfanta treime": 1. as interzice perpetuarea speciei in cuplurile care nu au liceul terminat*, 2. as monitoriza cu camere de luat vederi tot ce se intampla in spatiul public si de la aruncat pe jos guma sau chistoace, graffiti si cai verzi pe pereti - la propriu - in numele artei de dragul artei si pana la impins pe strada sau furt as aplica amenzi usturatoare si 3. as institui munca in folosul comunitatii, confiscarea averilor nejustificate si traiul cu salariul minim lunar pentru cei corupti si coruptibili din sanatate, justitie, educatie, afaceri interne si finante (cu specificatia ca abuzul in serviciu - inclusiv al magistratilor care ancheteaza sau dau verdict pe spete - se pedepseste cu inchisoarea). Ba poate as mai aduga si doua cirese de pe tort: 1. spionajul economic si speculatia financiara (cu potential de a institui risc sistemic) se considera infractiune si este asimilata Codului Penal (care ar fi revizuit in consecinta) si 2. as atrage cercetatorii romani din diaspora cu salarii generoase (posibil pe termen scurt) si angajarea politica in investitii in cercetare (posibil pe termen mediu si lung). Atat as face. Doi ani. De ce? pai pentru ca nimeni nu e suficient de destept incat sa convinga un prost ca e prost, asa ca impui! As institui frica intre vandalii morali ai tarii**. Si asta cu ajutorul armatei si politistilor care oricum sunt nemultumiti de viata pe care o duc, deci ar avea mobilul actiunii si ar face treaba buna (in limitele abuzului amendabil cum am zis mai sus!). Cred cu tarie in piata libera, asa cum cred tot cu tarie ca daca lasi oamenii sa se manifeste liber (nu ma refer aici la libertatea cuvantului, ci la statul captiv si lipsa institutiilor, deci la actiune facuta in conditiile lipsei de raspundere) se ajunge la ce nici anarhistii cei mai convinsi nu ar putea anticipa. Da, cativa ani in care sa fie trasate foarte clar toate lalaielile, optintirile si nepotismele de acum. Cred ca ne-ar prinde bine; nu de alta, dar altfel cred ca fac ulcer de la atata lamaie bauta pe stomacul gol.
*si ziceti ca sunt intoleranta, xenofoba si alte cate si mai cate? M-a inspirat Finlanda, si uite ce bine i-a prins! Luati de cititi!
** nu e bine cu stat politienesc? Ca o fi bine acum cu unul condus de neispraviti!
Comments
Un alt exemplu ar fi Martin Luther King, care nu avea la indemana "puterea" retelelor de socializare pentru a mobiliza masele. El a insufletit un grup de oameni, care la randul lor au transmis mesajul altor grupuri din care faceau parte si, astfel, la discursul lui cu "I have a dream" au fost 250.000 de participanti.
In aceste conditii, ma intreb daca nu cumva, totusi, avem o alta posibila abordare care sa ne permita sa ne satisfacem atat frustrarea de moment, cat si constiinta. Solutia finala a unui stat politienesc ar da cu siguranta rezultate mult mai rapide, pentru ca nu de putine ori am dat dovada ca raspundem mai bine lucrurilor impuse; si cel mai firesc ne vine sa ne impuna strainii: i-am avut atat timp pe turci, pe rusi si pe austro-ungari, i-am avut si pe greci, acum ii avem pe americani (FMI). Rar am demonstrat ca ne putem decide singuri soarta, dar ce bine a fost cand am facut-o...
Schimbarea suntem fiecare dintre noi. Tell a friend!
In general, necesitatea unei actiuni in forta / violente apare cand sistemul trebuie rasturnat brusc / distrus. Dar, dupa ce e anulata cauza, forta nu mai are justificare si dispare. Atunci incepe (re)constructia, insa cum ne putem astepta sa construim ceva diferit cand noi avem aceleasi idei?! In '89 am facut exact la fel si unde am ajuns? Tot la Universitate...
Cu riscul de a parea monoton si pueril, nu ma opresc la a vorbi despre o schimbare de mentalitate, ci actionez in sensul asta. Discut cu oamenii cu care interactionez despre posibile abordari ale problemelor. Sunt dintre cei care merg periodic la Universitate nu pentru ca nu mai au nimic de pierdut, ci din solidaritate.
Viata imi va demonstra (da)ca nu am dreptate, dar asa cred eu ca e bine. Cert e ca in 22 de ani nu ne-am adunat suficient de multi.
In ce fel se schimba datele problemei daca problemele de pana acum nu au aparut spontan, ci sunt adunate, daca nu cumva chiar justifica pagubosul dicton national "capul plecat sabia nu-l taie"? Adica exact ce sustineam, ca pana astepti mobilizarea colectiva de mentalitate poti face zeci de schimbari de sistem.
Nu promovez violenta, razbunarea sau puterea pumnului, dar imi vad conationalii - cei in putere - drept "adormiti in somnul cel de moarte". Pana acum peste 20 de zile cand s-a iesit la Universitate. Foarte bine, sa ajungem tot acolo, a iesi in strada e doar o parghie in plus votului pe care oricum nu-l dam decat in proportie de 30%! Suntem egoisti, rai si rautaciosi, nesolidari, marginali, ranchiunosi, si am iesit din socialism prin adoptarea kitsch-ului si servilismului de partid. Cand iesim din tara de ferim de propriile neamuri pentru ca "macar aici sa nu mai vad romani". Nu am stiut niciodata ce este binele comun si cel mai grav, nu l-am considerat niciodata rentabil, decat poate cand s-a gasit un lup care sa faca din noi oi. Si atunci am fost gloata reactionara care urla pentru ca cei din jur urla si pentru ca masele inspira la lipsa de raspundere personala. Cum schimbi mentalitatea asta, cu prelegeri despre ce frumos ar fi sa fim uniti? Mentalitatea se educa, si nu de la doi oameni asteptand sa se propage la nivel de neam (pentru ca elitele raman intre elite si anturajele niciodata nu vor interactiona - tu poate vorbesti cu prietenii tai, dar spune-mi cati din voi mergeti in Balta Alba, in Ferentari, in Giurgiu, Slobozia samd). Discutiile libere si analitice sunt de natura sa ridice polemici care isi au locul in cercuri restranse, cu fumuri de pomposenii savante si asa e si normal sa fie. Dar in timpul discutiilor in cafenele la un capuccino sau vin fiert, exista oameni care nu au ce manca sau ai caror copii umbla fara incaltaminte, exista bolnavi care zac prin spitale intentionat pentru o masa calda, exista dascali care isi fac meseria pe 600 lei sau exista pensionari care au ajuns sa se uite la medicamente cu jind! Ce alternative le ofera discutiile voastre, mai cu seama celor pentru care ziua de maine a devenit speranta? Cat sa mai astepte o dezmeticire si o concluzie a discutiilor intelectuale de salon, doar pentru ca un sistem de forta nu "da" bine in fata lumii?
Discutiile de care spui tu nu reprezinta actiunea si rezolvarea actualelor probleme, ci reprezinta un non-raspuns la o falsa problema. Iar a-i considera pe responsabilii pentru, as indrazni sa spun, "genocidul" romanesc al ultimilor ani o cauza care odata inlaturata (printr-o simpla rocada politica la alegeri) este suficient nu este nici pe departe o optica pe care as merge. Consider ca toti au de dat explicatii unei justitii impartiale si astfel, in fata tarii care i-a intretinut financiar cu si fara voie.
Strict legat de zona sociala, ne-ar folosi niste repere morale de tipul dnului Craciun (http://www.jurnalul.ro/special/claudiu-craciun-discurs-parlamentul-european-video-603079.htm), care da, pot constitui o alternativa temporara la trioul de masuri radicale propuse de mine (pentru tot ce a facut), dar nu , nu consider ca mai avem nevie de discutii, cred ca sunt de ajuns cele televizate pe toate posturile in fiecare seara.
Discutiile pe care le consideri tu inactiune au rolul de a stabili modul nostru de lucru, si anume ca fiecare sa facem tot ce putem mai bine, atat in plan personal, cat si profesional. Cercul nu este unul restrans, pentru ca e clar ca interactionam fiecare cu o sumedenie de oameni. In plus, o teorie in care nu cred spune ca prin intermediul a 6 oameni cunoastem toata planeta.
Eu asta cred ca e datoria mea. De distrus ii las pe altii sa se ocupe, pentru ca o fac mai bine.
In Romania de acum e, din nou, un vid de putere care va fi probabil umplut de un nou despot luminat caruia ii vom incredinta pe tava sperantele noastre (cati nu am facut asta cu Basescu atunci cand ne scapa de PSD?) si o sa asteptam sa ne tarasca pe toti catre izbavire. In stilul asta, daca asteptam ca ALTCINEVA sa faca CEVA, suntem condamnati sa ne retraim periodic neajunsurile ca natie. Dar e bine, pentru ca nici Sisif nu se plictisea. Avea mereu ocupatie...