Viata pe paine

       Am gasit o reteta care suna absolut bestial si care arata de zece ori mai bine de atat. Am hotarat sa o fac, si am fost la magazin sa cumpar ce imi lipsea. In fata rafturilor si a listei, am decis sa schimb absolut toate ingredientele. A iesit extraordinar. Asa, cu surogate. Nu voi sti cum este originalul* pana nu il incerc, nu? Sau pot sa ma multumesc cu ceva sigur, probat si care imi place foarte tare, pe principiul "drumul cunoscut este cel mai scurt" si sigur. Cu specificatia, insa, ca fara original nu ajungeam la copie.

      In viata o fi la fel? Poti apela la surogate cand nu ai ce iti trebuie in dotare sau la indemana pentru a gusta originalul? Este posibil sa ne multumim cu ce ajungem sa ne acomodam pe baza a ceea ce avem in jur. Adica, sa ne multumim cu acomodarea la un original relativ.
      Ma gandesc insa ca trebuie sa existe o "sare in bucate" fara de care nimic sa nu aiba rost si fara de care orice combinatie posibila de surogate sa nu aiba noima. Si daca nu e dragostea, cum am vazut ca se poate la unii, ma intreb ce este. Mai ales pentru ca eu nu folosesc niciodata sarea in bucatarie :).

*aici originalul fiind, evident, un simplu punct de referinta: reteta citita.

conopida, broccoli, branza de vaci, oua, pasta de susan, ulei de masline, usturoi, oregano, busuioc, roscove, marar, seminte de in. O delicioasa "minciuna" culinara.