Simtul Perfect

Existam noi. Si exista lumea din jurul nostru. Alaturi de care exista lumea pe care ne-o imaginam noi. Incontinuu si in parelel, toate cele trei universuri se intrepatrund la un nivel imperceptibil ratiunii pure. Si reverbereaza. Cand oare, insa, reusesc a se suprapune perfect toate planurile? Oare cand ne indragostim? Sau cand un vis mult dorit se implineste? Cand ne zambeste cineva drag? Cand, elevi fiind, luam o nota buna? Cand ne spun parintii "Te iubesc"? Cand le spunem noi lor? Cand ne uitam in oglinda mandri de ce am reusit sa realizam in viata? Cand vedem un film bun care ne face sa ne rememoram o parte din viata? Sau clipa imediat anterioara mortii in care ne revedem intreaga noastra viata, in momentele sale esentiale? Nu vi se pare profund ironic sa fie in asa fel faurita viata incat sa ne dam seama de lucrurile importante din ea doar dupa ce nu mai avem ce face? Ce mai poti schimba cand oricum vei muri intr-o fractiune de secunda? Nu mai apuci nici macar sa constati "a, deci asta a fost baza vietii mele!" pentru ca viata te ofera pe tava.

Ce ne tine pe noi in viata si ce mentine viata in noi? Simturile sau emotiile? Intuitia viitorului sau bucuria ca exista prezentul? Mirosul, vazul, auzul, gustul, simtul tactil? Tristetea, durerea, deprimarea pentru ca stim ca exista bucuria, zambetul si buna dispozitie? Si ce s-ar intampla daca intr-o buna zi ar disparea zambetul, ori tristetea ori mirosul? Se vor potenta incrancenarea, bucuria ori ... gustul, auzul, vazul, simtul tactil la un loc? Cu siguranta ca daca la un moment dat ne vom recapata mirosul atunci o sa fim tentati sa mirosim absolut totul ca si cand nu mai exista ziua de maine...pentru a recupera. Este oare la fel si in cazul in care recapeti sentimentul dragostei? Iubesti din nou ca pentru toti anii in care ai trait nimic?

-Stii de ce nu am venit la munca?

-Pentru ca esti bolnava.

-Nu, pentru ca sunt nefericita.

-Este acelasi lucru.

Nu cred in sansa abstracta, dar cred in sansa pe care ne-o dam cand incercam sa atingem punctul de aliniere intre existenta noastra, a lumii din jurul nostru si a ceea ce ne imaginam. 

Orice ar fi, viata merge mai departe. Prin ajustare.

Si ce-ti ramane daca ai ramas complet fara simturi? Oare intuitia?