Departajarea criteriilor

      Nehotararea este cuvantul de ordine in viata unora dintre noi. De la lucrurile cele mai simple la cele mai complexe, intampinam dificultatea de a lua o decizie atunci cand se impune. Sau pur si simplu atunci cand este imposibil sa stai in aer, si trebuie sa alegi pe ce picior sa te sprijini dupa ce odata aruncat in vazduh forta gravitationala isi va fi produs efectul - cu alte cuvinte, cand o decizie este intrinsec inevitabila. Personal sunt adepta stilului lalait, care isi acorda uneori un timp inuman de mult pentru a se hotari pe o chestiune ultrasimpla (nu simplista!). Pentru ca analizez, intorc realul si imaginarul pe toate partile si daca cele care exista nu sunt de ajuns, creez unele noi :), ma zbat sa aduc argumente pro si contra si asa mai departe. Si cateodata nici dupa ce zabovesc mult pe un subiect nu pot zice A sau B. Mda, o dau mai ales pe zodie pentru asta:).

      De departe, insa, cele mai greu de luat decizii sunt cele in care este implicat sufletul, in care este implicata fiinta ta, in care sunt implicate principii de viata, posibile viitoare nopti nedormite, constiinta si alte chestiuni de gen. Da, acestea consider a fi cele mai consumatoare de sine decizii pe care suntem obligati de natura noastra sa le luam. Nu o data am stat in fata lor ca un vitel dezabuzat si nu stiam incotro sa ma indrept. Simteam ca nu mai am aer, ca ma topesc de nefiinta, ca imi sare capul in aer, ca ma dezintegrez sau reintregesc, functie de caz, am simtit cum ma auto-rod ca pe un os vechi si terciuit. Nu stiam ce sa fac. Si acum mi-am dat seama de ce oamenii dragi din viata noastra ne sunt astfel. Pentru ca un criteriu suprem pentru a judeca o decizie este tendinta, oricat de mica, de a o ascunde de cei dragi noua. Cand am realizat asta, deciziile au fost practic luate de la sine. Si o noua plecaciune fata de apropiatii mei a fost facuta in gand.