Ca mie da!

Vi s-a intamplat vreodata sa va treziti dimineata si sa simtiti pana in cel mai launtric coltisor de sine nevoia si dorinta de a spune intregii lumi, cu un mare zambet pe buze, "Buna dimineata!", si sa nu va doriti altceva decat sa contemplati viata, sa luati o pauza din a o trai pe a voastra, invatand putin din cum si-o traiesc ceilalti? Sa urlati "eu am tot trait, ia sa vedem altii ce fac cu timpul lor!"


Nu este o stare care sa dureze mult, dar eliberarea pe care o simti dupa ce ti se confirma ca ceea ce faci este bine, sau din contra, ca tocmai ai invatat ceva nou si ca mai ai timp sa te indrepti, este teribila si nu suporta comparatie!