Pe locuri...fiti gata!
Un personaj de film, sus, rezemat de balustrada care imprejmuieste acoperisul unui zagrie nori de zeci de etaje: "Stiati ca teama pe care o simte cineva atunci cand sta pe margine nu este teama de a cadea, ci este teama ca ar putea sari?"
Cand am auzit replica asta, mi-am recunoscut aceasta teama pe care o am de cand lumea cand sunt undeva la inaltime. Extraordinara observatie pe care personal n-as fi stiut sa o formulez. Ce stiam sigur era ca in cazul meu nu a fost niciodata frica de inaltime, dar era cea mai apropiata de temerile clasice pe care le ai cand esti pe o cladire inalta ...Ma bucur ca acum nu mai fac rabat de la ce simt si imi pot formula clar o frica. evitand astfel sa o confund. Da, e pacat sa nu stii de ce iti e frica. Si nu e sanatos. Din acest punct de vedere, ma simt cumva castigata, daca pot spune asta.
Comments
In concluzie, da, ne e teama de inaltimi, uneori chiar in ciuda unor "factori" de siguranta/stabilitate precum balustrade sau franghii pe care le avem la indemana, dar intrebarea este ce vom face in momentul in care depasim aceasta frica. Probabil, vom putea sa plutim, ajungand astfel in cel mai inalt grad de instabilitate pe care il cunoastem pana in acest moment... Si ma gandesc ca atunci ne vom dori cel mai mult sa imbratisam din nou pamantul.
Aici, insa, eu ma refeream (si) la cu totul altceva. Si anume la o traire, teama si experienta profund personale (nu instinctive!), la acea clipa in care te vezi sus si nu stai departe de balustrada, ci te duci inspre ea, precaut sa nu cumva sa te impiedici "tocmai atunci". Este momentul asemanator celui de maxima finete chirurgicala in care operezi pe cord deschis; si in care exista secundele in care stii ca poate oricand sa iti vina sa stranuti si sa distrugi totul. Dar totusi nu iti vine, insa iti poate veni. Dar inca nu. Asa si "sus": te apropii viteaz de balustrada (pentru ca daca iti e teama strict de inaltime, nici nu te apropii de ea, stai departe de margini in general si poate chiar si cu ochii inchisi), dar precaut sa nu te impiedici, sa nu lasi un accident stupid sa intervina in mecanismul vointei si tendintelor tale nestiute. Ti-e teama, deci, sa nu ajunga sa te domine, pentru o secunda care in cazul de fata este suficienta, senzatia lui "si daca o sa vreau sa sar, ce ma fac?"
Multumesc