Adevarul unei minciuni

Te macina. Te tine nedormit noptile, te urateste si inrautateste, te face sa te intorci pe toate partile in tine, pe tine, cu tine, iti cere o autoamputare a simturilor pentru a putea merge mai departe in viata, te face sa te scremi, sa scancesti niste indescifrabile pe care oricum nu le intelege nimeni dar tu crezi in ele ca in puterea unor firimituri care iti arata drumul de intoarcere, te opreste de la a te uita in oglinda cu anii, nu te lasa a fi, te face sa il formulezi in fraze absconse, interminabile si justificative inutil, doar-doar distrage atentia de la esenta lucrurilor, te face sa te schimonosesti de durere si nesiguranta, sa te adulmeci, gandesti si razgandesti de o mie de ori pana sa il spui cu voce tare. Pe el, adevarul. Si cand colo
"How little there is to say when we finally arrive at it."*

*Boss

Comments

Anonymous said…
Autoamputare a simturilor vs autoamputare a simtirilor?!
Privim adevarul ca pe un lucru obiectiv, intangibil, pe care tindem sa-l descoperim pentru ca asa ne indica valorile noastre. De aceea, adevarul intotdeauna este, nu devine, nu?! Cu toate astea, avem momente in viata cand constientizam ca adevarul e altfel (decat ce?). Atunci realizam ca noi ne-am schimbat perspectiva din care il privim si ca se impune sa ne reconsideram actiunile in consecinta. Ce ramane, poate intra in categoria principii.
21 January 2012 at 09:06
Raluca said…
"Bateam" putin la alte usi cu ceea ce am scris. Cand vrei sa ascunzi un adevar, il imbraci in toate posibilele straie ale minciunii. Si infloresti pe marginea lui multe campii de baliverne savante asezonate cu constiinta ta care stie in fiecare moment ca adevarul este inca "in siguranta". Nu degeaba se spune ca daca vrei sa minti este bine sa te asiguri inainte ca ai o memorie buna. Pentru a nu da nastere suspiciunilor, cei care mint creaza povesti nemuritoare si scenarii de film care odata ce adevarul iese la iveala, se spulbera in neant si in urma lor ramane, de regula, o singura afirmatie scurta. Nu autoamputarea simturilor versus autoamputarea simtirilor, ci doua vorbe grele versus sute de mii de vorbe usoare, fara substanta. Ideea mea era ca mereu adevarul este simplu si scurt. Si poate tocmai de aceea, elibereaza fantastic.
21 January 2012 at 09:14
Anonymous said…
Ideea imi era clara si am mers putin in completarea ei gandindu-ma ca adevarul e ceva ce simti (merge atat pentru simturi, cat si pentru simtiri :D ) la momentul in care il cauti, deci profund subiectiv, cu toate ca noi nu il consideram asa. Esenta sintetizata a adevarului e sursa principiilor.
21 January 2012 at 09:38
Raluca said…
Perfect de acord. Dar este alt subiect: unul care abordeaza adevarul din perspectiva a ceea ce reprezinta el in om.
21 January 2012 at 10:25
Post a Comment