Viata pe fast-forward - iadul rein(c)(ţ)ărcat

Scriam aici ca totul in ziua de azi se petrece rapid, ca nu mai avem rabdare sa savuram viata si sa ne savuram pe noi insine, ca totul s-a superficializat si a ajuns intr-un derizoriu nevisat, ca ne-a fost introdus in sange, prin capilarele vietii de zi cu zi, capitalismul si metehnele lui sociale oligofrene. Astazi am aflat ca a fost infectat inca un capitol al vietii noastre: viata de cuplu cu toate etapele ei. Prin prisma unei vechi amicitii  azi mi s-a povestit ritualul mai nou-numitului speed dating. Banuind ce inseamna, cand am auzit am sperat ca am probleme cu urechea interna. Da, exista cupidonii de carton care aduna la un loc oameni ce in mod fortat trebuie sa se cunoasca, sa schimbe impresii si sa "move on". Zece minute per persoana. La final femeia alege cui ii da numele si adresa de e-mail. Am inganat un dorit umoristic, dar sec si descumpanit "Si, cum se procedeaza, se trimite inainte un CV, sau...?" la care mi  s-a raspuns cu "Ah, nu, te inscrii si gata". M-am crucit si instant m-am simtit catapultata intr-o alta lume. Una pe care nu mi-o doresc, una in care nu-mi doresc sa traiesc, una in care nu imi doresc sa aduc pe lume copii, una pe care nu-mi doresc sa o privesc in involutie si disolutie. Trivializam ungherele cele mai sfinte si sincere din noi fie din teama de nenoroc, fie din dorinta de a ne invinge timiditatea, fie din lipsa de timp, fie din incercarea disperata de a nu mai fi singuri si recurgem la astfel de subterfugii societale prin care ne autocompromitem si  autocompatimim public si prin care facem rabat de la orice coltisor de frumusete ramas in noi. In virtutea descoperirii noului produs capitalist, declar ziua de azi drept una profund trista. Si ma simt in doliu.