18

De ce 18 si nu 20? De ce 18 si nu 16? De ce sa fie 18 varsta de la care se considera ca am fi apti sa ne luam soarta in maini? Cunosc oameni care la varsta de 14-15 ani erau capabili sa ia decizii mature si sa si le asume si sustina in fara tuturor. Asa cum cunosc persoane care la 35-36 de ani nu stiu pe ce lume traiesc. Si ma cunosc pe mine si in baza memoriei personale pot afirma ca ma bucur ca nu am luat si ca nu a trebuit sa iau decizii "majore" la 18 ani.

Si ce daca din punct de vedere fizic se presupune ca trupul s-a dezvoltat in intregime? Este anatomia umana un criteriu pentru incadrari judiciare penale?

Ce este conventionalul si de ce nu putem functiona fara el drept reper? Simplu, o ancora, o busola fara de care nu ai cum sa stii (da)ca ai ajuns undeva (desi lipsa unui reper nu anuleaza sansele de succes!).

Cu alte cuvinte, lipsa normei ne face imposibila orice masuratoare a noua insine.

Ma intreb cine am fi, fiecare dintre noi, daca nu s-ar fi apelat la conventii si repere societale, caeteris paribus.* Oare ar fi tins societatea secolului XXI spre aceleasi puncte comune care acum mii de ani au nascut rigorile la care, in linii mari, ne supunem noi azi?

Oare ar fi simtit copiii ca devin adulti si ca incep sa isi resimta altfel propria constiinta odata cu trecerea pragului de 18 ani?

Oare am fi fost tentati mai degraba de celibat decat de bigamie?

Ar mai fi existat oare cuvantul "normal" in dictionar?

De ce 18 si nu alta varsta? Pentru ca astia trebuiau sa isi ia un reper fata de care sa aplici o lege. Trebuia sa intram fiecare din noi in cate o categorie. Si la tragerea la sorti asta a iesit: 18. Nu condamn cifra, doar ca este o alta statistica paguboasa si cu repercursiuni la intamplare dar cu care, nu avem ce face, trebuie sa traim.


* celelalte conditii ramanand neschimbate