RALUCA MIHĂILĂ

"A, nu, ne-am despartit pentru ca asa am vrut eu . Am tinut la ea, dar simtea pentru mine mult mai mult decat puteam simti eu". Foarte frustrant sa fii jumatatea relatiei incapacitata in emotii. Mascarea acestei incapacitati se face prin impresia controlului.

                    Cel mai actual si in voga cliseu atunci cand vrei sa "iei o pauza" de viata ta imediata, sa te recreezi, sa iti revii, sa o iei mai incet etc? Sigur il stiti si sigur l-ati folosit si voi la un moment dat. Spui ca vrei sa te regasesti, sa te duci in cautarea sinelui.                     Cum vine asta? Dar pana acum cu al cui sine ai trait?!                     Am auzit povestea asta de la persoane care spuneau ca vor sa faca un master pentru a se regasi in studii si la doi ani distanta aveau deja doi copii, la persoane care sustineau ca vor sa stea cuc in varful unui munte, la adapost de ipocrizii si care au ales New York-ul pentru asta si asa mai departe.             ...

"I can't help myself" sens 1 : nu ma pot abtine sens 2:  nu ma pot ajuta pe mine insami mai rar o expresie atat de completa si de complexa semantic, dar simpla (nu simplista!) ca formulare de regula simplul este cel mai complicat din lume pentru ca nu are nuante si pentru ca este clar, deci nu suporta contradictii sau polemici

Ca atunci cand stii ca te doare maseaua, dar strangi din dinti pentru a simti durerea mai acut... Ca atunci cand te supara inima cand tragi aer adanc in piept, si totusi insisti sa respiri profund... Ca atunci cand stii ca daca mananci slanina te va durea stomacul, dar totusi o mananci... Ca atunci cand stii ca daca spui o vorba dura impactul poate fi devastator, dar totusi o spui si iti asumi riscul, doar nu te doare pe tine... Ca atunci cand ai avut o entorsa si mergi precaut sa nu cumva sa te ranesti ... dar din cand in cand fortezi locul pana la durere... Ca atunci cand te-ai taiat cu o foaie si te ustura de innebunesti, si totusi apesi pana simti cum locul pulseaza... Ca atunci cand iti este dor de cineva care te-a ranit dar a carui privire te-ar face fericita o clipa dar nefericita pe veci... Ca atunci cand ai suferit din dragoste si parca mai vrei ... Exista trei variante in viata: fericit, nefericit si searbad. Faceti o ierarhie in minte, va rog. Pentru voi. Curiozitatea m...

"Grija nu se incadreaza niciodata intr-o singura categorie" ...as adauga la "enumerare" frica,  durerea si iubirea. Inauntrul devine abis doar cand inafara -ul nu-si mai gaseste poarta de acces. Pana atunci "beneficiaza de handicapul" de a fi o panta. Si panta poate duce ori de sus in jos, ori de jos in sus, functie de apetitul petru drama al privitorului. Nuantele se pierd insa cand vorbim de h ău .

      Sa fie aici vorba de atasament de rasa?       Dincolo de luciditatea rece si impartiala care face apel la oxitocina si vasopresina, doua peptide mici care justifica atasamentul la nivel biochimic, exista atasament si punct. Ceva care transcede, care nu suporta termen de comparatie, care se ofera.        Doar oferind afectiune practic simti ca te intregesti . Te lungesti peste celalalt pentru a te regasi.       (Te) divizezi pentru a obtine intregul.       Este vorba de o privire, de o atingere, de o imbratisare, de o auto-empatizare cu ceea ce altii inspira si nasc in tine. Faci, dai, oferi, atingi, imbratisezi, saruti, iubesti pentru ca simti ca daca nu ai face-o ar fi contra firii tale. Tocmai de aceea atasamentul maxim este acela manifestat cand nimeni nu se asteapta si cand nimeni nu se uita. Se face fara camere de luat vederi,...

Stiti vorba aceea "Fucking notice me?" Este prototipul dictonului de viata al unui disperat frustrat. Mda, devine o lozinca din ce in ce mai pregnanta daca te uiti putin mai atent in jur, in ochii si gesturile multor concetateni care doresc sa fie remarcati si remarcati si remarcati ... dar care dau gres cand este vorba de metodele folosite. Vor atat de mult sa fie laudati pentru ceea ce fac sau ceea ce sunt, incat isi pierd complet simtul masurii. Metodele prin care fac asta sunt dintre cele mai diverse: isi insusesc ideile originale ale altora, fac in asa fel incat "intamplarea" si coincidentele favorabile lor sa devina reguli, mint, inseala, fura, dar isi pastreaza masca unei minime diplomatii. Sentimentul de a nu fi suficient apreciat sau de a cauta confirmari oricand, oriunde, oricum si de la toata lumea provine din lipsa unui atasament sperat ori  dorit sau din multele critici primite in timp si care este posibil sa le fi zdruncinat increderea in ei insisi...

Nu!! NU!!! NUUUUU!!!!! Cat de important este sa poti rosti cuvintele astea catodata! Uneori chiar vital!

Ce s-ar intampla daca tuturor ne-ar pasa?       Da, chiar ma intreb ce s-ar intampla cu lumea in acest caz....in mod sigur nu cred ca va fi o lume mai buna, daca asta sunteti curiosi sa aflati de la mine. Odata pentru ca termenul de "bun" folosit intr-un astfel de scenariu ar capata alte conotatii si in al doilea rand pentru ca efectul de turma reactioneaza mai ales in sensul negativ al contaminarilor. Cu alte cuvinte, "a ne pasa" ar fi echivalent cu "ma duc pana la baie". Mecanic si fara simtamant. Adica fara fond. Iar "nevoiasii" vor intari randurile intrucat acest "imi pasa" devine pentru cei avuti doar o nevoie in plus, o necesitate sociala.      Asa ca este bine sa nu ne pese tuturor. Doar astfel ne distingem, noi cei care dam un ban pe solidaritate, de impostori; iar textul de inceput ramane un advertorial pentru mine pentru ca reuseste sa iti atraga atentia. Nicidecum sa reprezinte un model social dezirabil.  ...

Ma intreb ce trece prin antenele (mintea) unui gandac atunci cand vede un "de-al lui" care tocmai s-a dovedit a fi fost foarte nefericit - adica un gandac stropsit de piciorul vreunui om. Se intristeaza, il copleseste empatia, sau il doare la tegument? Doar ma intreb, exista oare vreun "vai, saracu' " al gandacilor? Sau al gargaritelor, al mustelor, al tantarilor, al furnicilor ... Pare cuiva rau dupa animalutele care ne enerveaza, care ne agaseaza cu bazaitul lor nefast zilele linistite sau noptile calde? Exista oare in lumea lor notiunea de "solidaritate"?

      Reclamam minciuna, acuzam ipocrizia, aratam cu degetul lipsa de fond a formelor, ne strambam in fata neavenitilor care pot si stiu oricand sa fie colocviali in confruntarile cu nimicurile de zi cu zi, dar apoi ne intrebam de ce nu mai stim in ce si in cat din ce auzim sa mai avem incredere. Peste tot figuri frumoase, aranjate, dischisite, gesturi gandite si ras-gandite, o intrega panoplie de neologisme, fraze pompoase, formulari consacrate si demult devenite clisee incat imi vine sa ma intreb unde este diplomatia: in om sau in cuvintele in care se imbraca in fata lumii? Si ce da, mai nou, tonul: suprafata sau esenta? Mda, cam retorica treaba ...       Ce este mai important: ce spui sau cum spui? ce sau cum? Bine, oricum, stim ca nimeni nu mai zice nimanui nimic clar, raspicat si la obiect, astfel ca ramane doar "cum"-ul. Asa ca da, este important cum spui lucrurilor (altfel decat pe nume) si cum iti voalezi raspunsurile. Vorba...

      Si zice asa: "Plantele nu consuma niciodata mai mult decat au nevoie, niciodata nu fac rau mediului. Altfel spus, sunt responsabile"*. Mi-a atras atentia aceasta constructie dubioasa din punct de vedere semantic, pentru ca o data in plus ne folosim de non-sensuri pentru a ajunge la sufletul "consumatorului de media".       Intrebare: cand nu ai optiunea constiintei sau a liberului arbitru, mai poti vorbi de responsabilitate? Nu cumva responsabilitatea ca principiu vine odata cu existenta posibilitatii manifestabile in spatiu si timp de a opta pentru delasare, ignoranta si iresponsabilitate? Nu cumva pozitivul se defineste ca atare doar prin raportare la negativ ?       Eu as zice ca da. Altfel, mie imi suna a un fel de 'Adame, alege-ti femeia!'. ------------------------------------------------------------------- Redundanta "utila"        Pentru ca unul ...

 ... n-as fi zis ca lucrurile vor lua aceasta intorsatura. Nimeni nu ar fi zis. Este ca si cu avertizarea cu codul galben de furtuni, ploi, grindina cand totul afara nu indica decat seninatate. Si cand colo ... e atat de "la indemana" cateodata sa ploua cu pietre si de ce nu, broaste. Asta este problema, ca uneori a  tuna si fulgera  este mai comod decat a fi senin. Un fel de "daca mi-ai fi zis, nu te-as fi crezut"...

Mda, nimic nu se pierde, totul se transforma. Cumva in aceeasi ordine de idei, as inlocui " coltul misoginului" cu " imperiul misoginului de sorginte porceasca" in categorisirea articolului acestuia . Este o parere demna de un ins care, desi se exprima corect si coerent (e chiar laudabila lipsa greselilor gramaticale), strict principial este fericitul posesor al unui troleibuz drept masina personala - conform cu uzantele de compensatie a marimilor in natura existente in societatea profunda in care ne traim viata. Ce sa zic? Sa fie primit ... acolo unde exista cerere. A se consemna - nu agreez femeile nici in general, nici in special pe cele care nasc astfel de porcusori taietori de frunze, pentru ca atata timp cat ele exista se si constituie in scuza  de a se manifesta a acestor purtatori de izemene de ultim rang.

Este un nonsens terminologic dovedit a face din fericirea personala un scop . Iti poti propune oricand sa mergi intr-o excursie la tropice - stii exact ce ai de facut pentru asta, strangi bani, iti organizezi cazarea, iti stabilesti partenerii de calatorie, iti programezi cum iti petreci timpul acolo etc. Iti poti propune sa te duci la un concert rock - stii ce ai de facut, iti cumperi bilet, respecti ora programata pentru concert si te duci. Iti poti propune sa iti faci in casa o mini-jardiniera. Stii exact ce sa faci, iti stabilesti locul, iti cumperi ghivece, pamant pentru flori, seminte de flori si te apuci de sadit. Si periodic uzi pamantul. Iti poti propune sa faci bani. Cam stii in ce ape te scalzi si cu acest deziderat si stii ca trebuie sa ai un plan bun. Simplu. Si fara dubiu. Aceasta este scopul: finalitatea care are clar stabilite mijloacele de ajuns la ea si cel mai important: nu permite posibilitatea de a conduce la un rezultat diferit de cel asteptat. Cu alte cuvinte, t...

Cunoasteti personajul Koothrappali cu tot cu mutismul sau selectiv? Prea bine. Asa sunt unii oameni cand ies din zona lor de confort, indiferent de natura acestui confort. Este incredibil ce poate insemna blocajul comunicational (real sau autoindus) intre tine si lume. Incredibil! Mai ales pentru cei care nu pot decat sa vina in contact direct cu el. Se numeste ca "te blochezi" ca prostu' in fata unei situatii in care subconstientul tau a stabilit ca nu-i poti face fata fara a parea, in fata celorlalti, cel putin ciudat. Si stim, noi astia "oropsiti" de acest impediment, ca nu este nevoie decat de un mic declic, de un cat de mic accident conjunctural, de o insignifianta altfel luare prin surprindere, in definitiv de invatarea unei nevoi fara de care nu am putea continua. Atat. Un putin care pare un intreg univers. Cred ca astept si eu sa ma invete nevoia pentru a ma putea invata apoi singura.

Este fascinant cum persoanele nascute pentru a face mai ales trei lucruri in viata:  sa se autovictimizeze sa se uite la ce fac altii si sa emita judecati de valoare sa vorbeasca mult (si prost) in limitele clare ale unei lipse de imaginatie crase (dar nu si de potential de fabulatii inepte)  isi gasesc implinirea atunci cand gasesc persoana potrivita cu care poate sa le faca pe ambele in acelasi timp, o persoana care nu poate fi fundamental diferita de cea tri- dimensionala de mai sus. Chiar daca dupa ce apar ocazionale neconcordante intre sistemele limbice ale celor doua persoane (au motive de invidie sau gelozie reciproca) in momentul in care au un 'inamic' comun (o a treia persoana care 'cere' sa fie barfita) se instaleaza un prea frumos sentiment de implinire. Fara, si mai mult decat atat, contrar! vointei mele, a trebuit sa asist la un astfel de "dezmat ideatic". Scabros, zau! Cand aceste persoane nu isi gasesc un interlocutor potrivit ...

Oare ce este mai trist: ca exista cuvinte precum "gadget", "feature", "job", "trend" si alte asemenea, incetatenite drept substantive comune in limba romana, sau ca inventam cuvinte de tipul "seduicid"? Nu stiti ce inseamna? Ah, nu pierdeti nimic! Nu aveti nevoie decat de un anturaj care cunoaste cuvintele "flirt" si "agasant" si cateva cuvinte de legatura simple. Este reteta secreta pentru a nu fi penibil cand vrei sa te dai savant.

opinam diferit pe anumite teme date. Nu stiu daca asta inseamna ca suntem nestatornici, sau imprevizibili, sau ciufuti, sau oportunisti in raport cu propriile stari emotionale, dar cert este ca putem sa sustinem azi o pledoarie pro ceva, pentru ca a doua zi, daca apele sufletesti in care ne scaldam sunt putin diferite, sa gasim toate argumentele contra aceluiasi ceva. Ceva ce doar oamenii fac - se razgandesc. Si aceasta fie pentru ca le-o solicita substanta din care sunt facuti, fie pentru ca au auzit niste stiri ciudate la televizor, fie pentru ca o persoana in care se incred le-au zis ca sunt idioti, fie pentru ca le-a picat rau mancarea de la pranz, fie ca au primit o observatie profesionala care le-a rasturnat scara de valori, fie ca, fie ca...toate sunt in fond si la urma urmei un context care influenteaza o decizie gata de a fi sau nu luata. Ma intreb insa, dincolo de starile noastre de moment, ce alti posibili parametri (dincolo de argumente) ar mai interf...

Nu putem fi trasi la raspundere pentru ceea ce gandim sau simtim. Legat de actiunile noastre insa, cu totul alta poveste ... totul trebuie asumat. Au facut chiar si legi pentru asta :) Asa gandeste societatea si noi alaturi de ea - cand este vorba de altii, de "ceilalti". Din contra, unii ar opina ca noi putem sa ne tragem pe noi insine la raspundere daca nu actionam tocmai in directia a ceea ce simtim. Legile aici poarta numele de principii personale. Asa gandim noi cand este vorba de noi. Ma intreb cati dintre noi chiar traiesc in societatea din care, cel putin teoretic, fac parte. Si ma mai intreb cati considera ca au ramas datori. Cati vor sa ramana datori. Si cel mai important, cui.

      Este absolut de necontestat dreptul daca nu chiar obligatia morala fata de specia umana, la evolutie. Indiferent despre ce domeniu vorbim, este cumva in natura lucrurilor sa se gaseasca in fiecare generatie de indivizi niste domni destepti care, in timp ce restul o ard aiurea si se limiteaza la a duce mai departe specia din punct de vedere cantitativ, reusesc sa mai bifeze o etapa de confort existential pe scara evolutiei. Insa dincolo de acest element inovativ al fiecarei epoci si fara de care noi, cei de acum, suntem mai evoluati decat erau societatile din epoca moderna care la randul lor erau "parfum" fata de evul mediu, raman si vor ramane mereu valabile niste realitati independente de capetele luminate ale fiecarei perioade in parte. Si care in esenta nu fac decat sa apropie specia umana de toate celelalte forme de viata. Si in mod evident, ma refer aici la inzestrarea fizica de a face lucruri, capacitatile congenitale de a ne pute...

       Fericirea ne-o alegem.      Sunt ferm convinsa de faptul ca indiferent de predispozitia congenitala inspre un tip de comportament sau altul, fiecare dintre noi isi dozeaza singur, dupa bunul plac si pe parcursul intregii vieti picaturile de fericire pe care si le doreste astfel incat in final sa se considere implinit. Da, am formulat bine desi pare exprimat prost. Deseori ne credem mai fericiti decat suntem cu adevarat pentru ca avem la "indemana'' lobul frontal al creierului cu rol primordial in a ne oferi imunitatea psihologica de care avem nevoie pentru a merge inainte in viata. Cu ajutorul acestei portiuni de creier reusim sa simulam niste experiente pe care nu este nevoie sa le mai incercam pentru a constata ca sunt neplacute sau din contra, placute. Ati mancat vreodata inghetata din pateu de rata? Anticipam deci niste reactii personale urmare a unor actiuni inca neindeplinite - astfel empatizam enzimatic si nervos cu...

"Acum un an am cunoscut un om caruia i se terminase norocul si m-am gandit ca il pot ajuta. Nu stiu daca l-am ajutat (...) [pentru ca] starea sa mentala si generala sunt la fel de precare ca in ziua in care ne-am intalnit. Unii oameni imi spun ca l-am ajutat. Sunt experti in sanatate mentala care imi spun ca simplul act de a fi prieten cu cineva ii poate modifica procesele chimice din creier, ii poate imbunatati functionarea in societate. (...) Nu pot vorbi in numele sau in aceasta privinta. Poate ca prietenia noastra l-a ajutat. Dar poate ca nu. Pot, totusi, sa vorbesc in numele meu. Pot sa va spun ca fiind martor al curajului lui, al umilintei sale, al increderii in puterea artei sale, am invatat demnitatea de a fi loial unui lucru in care crezi. De a crede, fara indoiala, ca te va duce acasa." fragment "The Soloist"

Asa numitul "testament in viata".* Decizia de a lasa viata din TINE sa isi ia singura cursul. Curajul de a te raporta doar la cat de mult te poti ajuta singur.  Dorinta de a nu fi "bombardat" cu terte ruperi de ritm.  Preferi sa nu reinvii odata ajuns prin propriile "mijloace" la punctul mort . O bruscare mecanica de natura sa iti cutremure ori coaca teasta nu ar fi cea mai eleganta modalitate de a urla "ba vreau sa traiesc!". Este o manifestare a unui act de vointa prin care propriile limite devin o definitie cu subiect si predicat.  *un document prin care un bolnav refuza mentinerea sa in viata cu ajutorul apartelor in care de infarct sau insuficienta respiratorie. Este un act de vointa care nu implica influentarea in nici un fel a unui tratament medical, cu exceptia respiratiei artificiale sau a metodelor de prim ajutor.

      Cu exceptia persoanelor incapabile sa creeze o minima inlantuire logica ideatica ori sa aleaga intre mai multe alternative posibile, de departe cel mai simplu lucru in lumea asta este sa ai pareri despre ... si sa le lansezi cu viteza luminii in directia celor care se constituie in subiecti ai acestor pareri. Chiar si presupunand ca exista o doza de empatie undeva la mijlocul distantei intre aerul re(in/ex)spirat de tine si cel ex(re/ins)pirat de "nebun", parerile tale raman si sunt condamnate sa ramana exact asta: pareri, consideratii, idei, conceptii despre ... Habar nu ai si habar nu vei avea vizavi de orice posibil de ce ... Poti doar sa lansezi din cand in cand, cu portavocea unei constiinte empatice, o sudalma de tipul "dobitocule, asta se vede de aici, de unde stau eu (la adapost de trairile tale)". Si aceasta ca si cand ai avea dreptul (sau chiar obligatia!) sa compari viata ta cu a altora nestiind care e rostul "calatoriei" lo...

“Trebuie sa fii pe moarte pentru a intelege. Exista acel punct la care ajungi si dincolo de care moartea nu mai este infricosatoare. Ce incepe sa te sperie este speranta, pentru ca nu mai este reala. Chiar daca ar gasi un leac, este prea tarziu pentru mine. Iar a ma agata de speranta nu ma face decat sa ma simt mai singura. Nu mi-e teama de asta! Viata este de preferat mortii … pana nu mai este.” (cuvintele unei bolnave de cancer in stadiu final care a solicitat medicilor curanti sa o eutanasieze in spital).       Ca viata este scurta, dura, complexa si are multe aspecte, o stim déjà, nu este nici o noutate, mai ales pentru cei care nu a fost nevoie sa se zbata nici o secunda pentru ea si care au primit-o “la cheie”. Ca ceea ce nu este greu nu merita, stim, ni se spune de cand suntem mici cand nu avem chef sa ne facem temele sau sa ne continuam lectiile de chitara. Da, asa este viata indiferent de optica optimista / pesimista pe care alegem sa ne-o admi...

celulara, tisulara, organica, trupeasca. emotionala. conceptuala. personala, intima. Din punct de vedere medical, s-ar spune ca te aperi. Prin anticorpi. Din orice alt punct de vedere, s-ar spune ca te aduni, iti alipesti fractiunile de sine pentru a redeveni TU. Deci oricum ai lua-o, inseamna acelasi lucru. Doar ce culoare este recomandabil sa porti impotriva deochiului? :) Hematiile = o bariera a sinelui pentru sine

      Cum de multe ori pot afirma despre unii oameni din jurul meu ca nu sunt mai mult decat niste gaini odioase, as indrazni si o catalogare. Este deja arhicunoscuta tipologia oualor* comercializate:  - cele marcate cu cifra 3 - oroare chimizata - provin de la gaini crescute in baterii (ouătoarele sunt înghesuite în cuşti suprapuse) - cele marcate cu cifra 2 - nocivitate controlata - provin de la gaini crescute la sol (găinile sunt crescute în hală, libere) - cele marcate cu cifra 1 - pret-a-manger - provin de la gaini crescute in aer liber (găinile sunt crescute în hale, dar au acces continuu în aer liber pe tot parcursul zilei) - cele marcate cu cifra 0 - minciuni comerciale care seaca buzunarele celor suferinzi de ortorexie - ouale ecologice - produse de găini crescute în ferme ecologice şi hrănite cu furaje care nu conţin făinuri proteice de origine animală, aditivi, conservanţi sau coloranţi sintetici).       Tot asa, vazand in juru-mi ...

      Cat de siguri suntem ca cei despre care afirmam  si-au pierdut mintile sunt de fapt cei care si-au pierdut mintile? Si noi de fapt le-am pastrat de ce? si in raport cu ce? cu cei despre care suntem convinsi ca nu le mai au? Ne raportam cumva sanatatea mentala la cei care aleg sau ajung sa isi exploateze alti lobi, altfel spus raportam cauzal "noi suntem"  la < pentru ca >  "ei nu sunt"?        Cum vine asta, sa definesti existenta a ceva in tine prin absenta acelui ceva in altcineva? Nu ar fi asta echivalent cu: - Cat de prost poti sa fii? - Atat cat de destept nu pot sa fiu. sau  -Cat de prost poti sa fii? - Atat cat de prost nu poti fii tu.       Ambele variante presupun un fel de 1-x = 1-x , ceea ce este o tautologie nu doar nefericita cat paguboasa, intrucat iti da senzatia ca intr-adevar stii despre ce vorbesti, ca il cunosti pe x . Cand de fapt...     ...

Spunem sau auzim adesea formularea: "Nu stiu pentru ce traiesc". Oare aceasta formula de salut tine locul unei imposibilitati de a alege intre variantele posibile ori semnifica nemultumirea fata de alternativele existente? Pentru ca indiferent care dintre cele doua este valabila, formularea ca atare ramane improprie. Si totusi, desi este grava din punct de vedere principial, continuam sa o arboram cand suntem tristi. Pentru ca prin mesajul transmis, fie face sa para lucrurile mai rele decat sunt atunci cand doar tristetea noastra nu vine in doze suficiente, fie atenueaza impactul unei tristeti abisale prin faptul ca totusi, traiesti si nu iti vine sa nu o mai faci, problema ta ramanand lipsa motivului.  Cat de usor se pot schimba taberele ... azi tu esti cel care intreaba asta, maine cei din jurul tau iti invadeaza bucuria cu astfel de sonorizari. Da, viata ramane ironica, cinica si mai presus de toate, pur subiectiva.