Cine fu primul: oul, gaina sau paradigma?

      Cum de multe ori pot afirma despre unii oameni din jurul meu ca nu sunt mai mult decat niste gaini odioase, as indrazni si o catalogare. Este deja arhicunoscuta tipologia oualor* comercializate: 
- cele marcate cu cifra 3 - oroare chimizata - provin de la gaini crescute in baterii (ouătoarele sunt înghesuite în cuşti suprapuse)
- cele marcate cu cifra 2 - nocivitate controlata - provin de la gaini crescute la sol (găinile sunt crescute în hală, libere)
- cele marcate cu cifra 1 - pret-a-manger - provin de la gaini crescute in aer liber (găinile sunt crescute în hale, dar au acces continuu în aer liber pe tot parcursul zilei)
- cele marcate cu cifra 0 - minciuni comerciale care seaca buzunarele celor suferinzi de ortorexie - ouale ecologice - produse de găini crescute în ferme ecologice şi hrănite cu furaje care nu conţin făinuri proteice de origine animală, aditivi, conservanţi sau coloranţi sintetici).
      Tot asa, vazand in juru-mi oameni de la emo la intelectuali marcanti, pot cataloga facil parintii lor in cifre.
0 - fitosenii puturoase mental care privind in jos catre categoriile inferioare lor s-ar infecta de virusi, superficiali ca menire in viata
1 - parinti insufletiti de o autenticitate de cea mai pura si fina sorginte umana
2 - parintii frustrati pentru care este important sa fie "moderni" (a se citi trendy) si care pentru a nu face rabat de la conventiile sociale actuale, uita si accepta ingroparea valorilor candva in centrul constiintei lor
3 - parintii neinformati cu privire la existenta unor alternative mai bune decat cele in care isi duc viata.

      Sau pot pur si simplu sa folosesc exact caracterizarile date de specialistii (cine sunt de fapt specialistii astia, nimeni nu zice) nutritionisti si ma refer practic la stilul de viata, expunerea la lumina, metrii liniari parcursi zilnic in aer curat si asa mai departe ... 

Plimbare pe bulevard

Recreere pe plaja

Calatorie cu trenul

      Multi, multi, mult prea multi dintre noi avem sufletele imbacsite, aglomerate ... o imbulzeala teribila. Si nu ca nu te mai vezi om cu om, nu te mai vezi pe tine...ajungi sa te vezi prin ochii celorlalti pentru ca asta face inghesuiala, aduce ochii indiscreti ai celorlalti foarte aproape de tine pana nu iti mai ofera intimitatea minima de a te uita la tine folosind oglinda propriului sine, folosindu-te DOAR de tine insuti. Ramai fara spatiu vital si viata ti se scurge prin corp pe nesimtite. Si in ne-simtire. Cand primesti un cot in stomac pentru ca nu mai este suficient spatiu si ceilalti se imping in tine, incerci sa iti mentii echilibrul si sa te feresti de lovituri mai puternice. Adica eliberezi energia produsa de tine pentru tine pe ritmuri defensive. Te aperi pentru a merge mai departe, altfel nu poti. Este un rezultat al cazematelor suspendate in care convietuim. Puterea de a ramane din cand in cand singur, de a scapa din abatoarele suprapuse pe care societatea le-a construit pentru noi odata cu dublarea populatiei mondiale. Nu e putin lucru sa stii sa aspiri la cifra 1 fara a ajunge la 0 sau fara a ramane ca un idiot la 2 sau ca un dobitoc la 3. Nu e putin lucru.
      Trebuie sa afli cine esti, sa te cunosti. Este un "trebuie" precum o axioma. Ca atunci cand iubesti. Cand iubesti pe cineva, asta e, iubesti si gata, nu conteaza ca nu sunteti facuti sa fiti impreuna.




 *initial scrisesem "oualelor", imi suna mai bine, cred...mai colorat




Comments

Anonymous said…
Ce legatura are ultima afirmatie cu restul postarii ?

Ca sa nu remarc ca este de genul resemnarii in fata ... si depunerea armelor ca principiu de viata.
Raluca said…
Ultima afirmatie face parte din aceeasi categorie conceptuala cu ultimul paragraf care la randul surprinde succint ideea postarii. Legatura intre toate are in centru ideea de lupta cu fortele centrifuge ale "restului lumii" (si in categoria "restul lumii" includ si lipsa de sansa de a fi alaturi de persoana iubita, idee la care apelez in final. Nu este nici o secunda vorba de resemnare, chiar din contra.
Anonymous said…
prea multe grade de abstractie neexplicate.
Raluca said…
ca in viata :)
Raluca said…
voi completa: suntem toti, oricat de diferiti am fi si oricat de pasibili de categorisiri am fi, partasi in ambuscada regizorala a secolului internaut. Cu exceptia notabila a celor care construiesc la modul real (nu doar filosofico-poetic)societatea, noi, restul, micutii XXI-isti, ne supunem si ne lasam traiti. Uitam ca dincolo si inapoia lui "restul lumii" suntem noi, si in loc sa ne aplecam mai mult atentia asupra a cine suntem noi si a ce vrem noide la noi si viata, apelam la "trebuie sa", "nu se face asa", "lumea zice ca" etc, adica scenarii impuse de ceilalti. Din pacate ne lasam trasi intr-un tunel care chiar daca are la capat o luminita, este reprobabila.
Anonymous said…
de cele mai multe ori scenariile le facem singuri ... si apoi le identificam venind de altundeva

adica limitele impuse de noi sunt mai stricte decat cele impuse de altii
Raluca said…
de acord ca exista si "stoici" si "puritani" - dar nu fac neaparat referire la ei aici - ar fi categoria 4 :) a celor care de teama de esec ca de nimic altceva, aleg autolimitarea maladiva pe care o denumesc perfectionism.
Anonymous said…
tu ce ou esti ?
Raluca said…
Un ou cu galbenus inchis intr-un albus al carui forma este data de o coaja.