Procent

      Cat de siguri suntem ca cei despre care afirmam  si-au pierdut mintile sunt de fapt cei care si-au pierdut mintile? Si noi de fapt le-am pastrat de ce? si in raport cu ce? cu cei despre care suntem convinsi ca nu le mai au? Ne raportam cumva sanatatea mentala la cei care aleg sau ajung sa isi exploateze alti lobi, altfel spus raportam cauzal
"noi suntem" 
la
< pentru ca >  "ei nu sunt"? 
      Cum vine asta, sa definesti existenta a ceva in tine prin absenta acelui ceva in altcineva? Nu ar fi asta echivalent cu:
- Cat de prost poti sa fii?
- Atat cat de destept nu pot sa fiu.
sau 
-Cat de prost poti sa fii?
- Atat cat de prost nu poti fii tu.
      Ambele variante presupun un fel de 1-x = 1-x , ceea ce este o tautologie nu doar nefericita cat paguboasa, intrucat iti da senzatia ca intr-adevar stii despre ce vorbesti, ca il cunosti pe x. Cand de fapt...

      De ce, spre exemplu, nebunia cuiva care face tampenii pentru un vis personal este scuzabila, si chiar admirata, pe cand nebunia cuiva care gaseste inspiratie in a se uita la tavan 24 din 24 este de natura sa scoata cruci din primul gest pe care mainile noastre simt sa il faca?
       Ce anume da marimea si natura nebuniei? Fals, nebunia NU TREBUIE sa fie constructiva, ea trebuie doar sa dea nastere unei pasari Phoenix. Atat!

Comments