Cel mai ravnit non-scop

Este un nonsens terminologic dovedit a face din fericirea personala un scop.

Iti poti propune oricand sa mergi intr-o excursie la tropice - stii exact ce ai de facut pentru asta, strangi bani, iti organizezi cazarea, iti stabilesti partenerii de calatorie, iti programezi cum iti petreci timpul acolo etc. Iti poti propune sa te duci la un concert rock - stii ce ai de facut, iti cumperi bilet, respecti ora programata pentru concert si te duci. Iti poti propune sa iti faci in casa o mini-jardiniera. Stii exact ce sa faci, iti stabilesti locul, iti cumperi ghivece, pamant pentru flori, seminte de flori si te apuci de sadit. Si periodic uzi pamantul. Iti poti propune sa faci bani. Cam stii in ce ape te scalzi si cu acest deziderat si stii ca trebuie sa ai un plan bun. Simplu. Si fara dubiu. Aceasta este scopul: finalitatea care are clar stabilite mijloacele de ajuns la ea si cel mai important: nu permite posibilitatea de a conduce la un rezultat diferit de cel asteptat. Cu alte cuvinte, totul este cat de cat transat si nu ai surprize odata ce ai respectat planurile care te conduc la scop. 

A cauta fericirea nu este nici excursie la tropice, nici jardiniera din casa, nici concertul si nici seiful cu bani. Fericirea este scopul-nonscop la care toti tindem, credem ca avem pasii metodici spre el, dar care prin nestiute cai speculeaza fiecare greseala si deturneaza. Sau care schimba regulile pe parcurs. Este cel mai putin scop-obiectiv pentru ca este singurul la care daca urmezi intocmai pasii pe care crezi ca ii ai de parcurs poti ajunge la exact opusul sau; ceva de neconceput in cazul unui scop clasic, ca la carte. Fericirea este prin definitie obiectivul cel mai parsiv. Pentru ca de fapt nu este nici scop, nici obiectiv, nici tel - este doar o stare de spirit despre care am auzit ca este placuta. Si cine nu isi doreste ceea ce vede ca pe altii ii face sa zambeasca? Dar ce te faci cand...

"Fericirea. Noi vrem sa o suntem, dar ea nu ne este"*.

Este, da, cerere mare pentru fericire si nu este de mirare ca are un pret foarte mare. Unul chiar nestiut de mare ... pentru ca este nepretuita.

NU! Fericirea nu este de dorit, de ravnit, de cucerit, de planificat. Este doar de pastrat odata ce ai ajuns la ea (si daca se lasa pastrata). Atat. Si va ramane daca nu incerci sa o prinzi in chingi. Este mult prea gingasa pentru a fi siluita in a sta locului.

Ma intreb pana si daca poate fi fericirea considerata un drept - asa cum este ea definita in constitutia SUA. Pentru ca daca da, atunci fericirea poate deveni usor un mijloc care sa iti justifice orice "pitic pe creier".


*N.Stanescu