Advertorial
Da, chiar ma intreb ce s-ar intampla cu lumea in acest caz....in mod sigur nu cred ca va fi o lume mai buna, daca asta sunteti curiosi sa aflati de la mine. Odata pentru ca termenul de "bun" folosit intr-un astfel de scenariu ar capata alte conotatii si in al doilea rand pentru ca efectul de turma reactioneaza mai ales in sensul negativ al contaminarilor. Cu alte cuvinte, "a ne pasa" ar fi echivalent cu "ma duc pana la baie". Mecanic si fara simtamant. Adica fara fond. Iar "nevoiasii" vor intari randurile intrucat acest "imi pasa" devine pentru cei avuti doar o nevoie in plus, o necesitate sociala.
Asa ca este bine sa nu ne pese tuturor. Doar astfel ne distingem, noi cei care dam un ban pe solidaritate, de impostori; iar textul de inceput ramane un advertorial pentru mine pentru ca reuseste sa iti atraga atentia. Nicidecum sa reprezinte un model social dezirabil.
De bine de rau, societatea care nu da doi bani pe membrii ei o face intr-un mod sincer.
Stiu, este din categoria lui "primarul ala a furat, dar macar a facut si ceva pentru oameni" - dar sincer acum, ce poti face in loc sa constati asta si chiar sa te bucuri ca e asa? revolutie? parol! Poti face vreo trei lucruri:
-sa te multumesti cu mai putin decat "nu fura si face totul pentru oameni",
-sa faci o concesie si sa accepti ca puterea corupe gandind "fura, dar ne da si noua",
-sa fii batos si sa nu faci rabat de la normele tale spunand "un impostor care fura de la cetateni si ce face, face de mantuiala".
Doar ca in varianta a treia ai ramane criticul superior de pe margine, pur si neintinat de nici un sistem, o verginica pe care nimeni nu o va crede si care ar fi mult mai pasibila decat cei "adaptabili" de a calca stramb daca ar avea in maini cascavalul.
Nu spun ca nu reclam societatea mincinoasa de azi, delincventa, neavenitii, parvenitii, coruptii, marlanii si toata sleahta de comportamental-scarbosi, dar macar stiu ca atunci cand statul ma scuipa in fata pe mine, cetatean al sau, o face din convingere. Si stiu ca este incapabil de a tine la mine si de a ma retine aici (asa cum statele cele mai dezvoltate debordeaza de legi si proiecte legislative convinsi fiind ca daca lasi omul liber isi face de cap). Asta este, nu avem tinuta sau aluat pentru a oferi lideri, asa ca indiferent pe cine am alege, praful va fi un substantiv definitoriu pentru masurile politice aplicate. Macar stiu. La fel ca la rude, locul nasterii nu este optional.
Ma intreb, semantic, ce formula a posesiei este mai reala: tara mea sau eu, membru al societatii?
Imi amintesc cand eram mica si mergeam la tara, cum ma intrebau satenii cand ma vedeau pe ulita "tu a cui esti?" Atunci stiam ce sa raspund. Intre timp am ajuns sa sper intr-un sentiment de apartenenta mai acut decat acela raportat exclusiv la familie - pentru ca mi-ar placea ca de la aceasta celula a societatii sa dezvoltam tesuturi si organe. Asa ca din pespectiva aceasta, a cui sunt ramane o intrebare cu subiect deschis.
Comments