Aroganta lipsei de modestie

      Cu exceptia persoanelor incapabile sa creeze o minima inlantuire logica ideatica ori sa aleaga intre mai multe alternative posibile, de departe cel mai simplu lucru in lumea asta este sa ai pareri despre ... si sa le lansezi cu viteza luminii in directia celor care se constituie in subiecti ai acestor pareri. Chiar si presupunand ca exista o doza de empatie undeva la mijlocul distantei intre aerul re(in/ex)spirat de tine si cel ex(re/ins)pirat de "nebun", parerile tale raman si sunt condamnate sa ramana exact asta: pareri, consideratii, idei, conceptii despre ... Habar nu ai si habar nu vei avea vizavi de orice posibil de ce ... Poti doar sa lansezi din cand in cand, cu portavocea unei constiinte empatice, o sudalma de tipul "dobitocule, asta se vede de aici, de unde stau eu (la adapost de trairile tale)". Si aceasta ca si cand ai avea dreptul (sau chiar obligatia!) sa compari viata ta cu a altora nestiind care e rostul "calatoriei" lor. Stim, creierul este cel mai important organ sexual, dar totusi, la mai putin preludiu personal pe seama altora! Nu este deloc elegant! 

- Esti un idiot.

- De ce? Doar pentru ca am incercat sa merg pe un picior proaspat ciopartit? Pentru ca m-am operat de unul singur? Pentru ca m-am gandit ca pot rezolva problemele mele emotionale cu medicina pentru sobolani? Pentru ca aroganta ma impiedica sa fiu uman si sa imi acord libertatea de a-mi pasa si de a lasa sa se vada ca imi pasa? Pentru ca sunt acid, mi-e frica si consider ca teama este pentru lasi? Pentru ca nu suport sa fiu ajutat sau sustinut moral din credinta ca nu pot gresi in ceea ce fac?  Daca tot esti cicalitor, macar ai decenta sa fii mai exact.*

Drumul unei idei

*(preluare partiala din Dr. House MD)