Atasament

      Sa fie aici vorba de atasament de rasa?

      Dincolo de luciditatea rece si impartiala care face apel la oxitocina si vasopresina, doua peptide mici care justifica atasamentul la nivel biochimic, exista atasament si punct. Ceva care transcede, care nu suporta termen de comparatie, care se ofera.

      Doar oferind afectiune practic simti ca te intregesti.

Te lungesti peste celalalt pentru a te regasi.      
(Te) divizezi pentru a obtine intregul.

      Este vorba de o privire, de o atingere, de o imbratisare, de o auto-empatizare cu ceea ce altii inspira si nasc in tine. Faci, dai, oferi, atingi, imbratisezi, saruti, iubesti pentru ca simti ca daca nu ai face-o ar fi contra firii tale. Tocmai de aceea atasamentul maxim este acela manifestat cand nimeni nu se asteapta si cand nimeni nu se uita. Se face fara camere de luat vederi, fara doleante de feedback, se face sincer si dezinteresat.

      Prin ce altceva s-ar traduce imbrasarile in care te trezesti din somn la 3 dimineata... decat prin atasament si punct? Bratele din jurul trupului tau se unesc si totodata se imprastie in pat, se dedica, iti dedica o imbratisare ... esti subiectul unui atasament.

Atasamentul pur nu poate fi niciodata o nevoie.
Daca devine, ramane fara vlaga.